Privește-ți umbra și învață ! Ține cont totuși și de poziția soarelui…

Gânditorul libanez Khalil Gibran ne spune  într-una din cărțile         

sale o povestioară despre un vulpoi, care văzându-și într-o

dimineață umbra imensă proiectată pe pământ de soarele care

tocmai răsărea, și-a zis: „Astăzi voi mânca o cămilă.” 

Şi a alergat toată dimineaţa după o cămilă. La prânz însă,

când s-a uitat din nou la umbra sa, vulpoiul s-a resemnat: „Mă voi mulţumi şi cu un şoarece.” 

Chiar dacă  Khalil Gibran vorbește de animale, cu siguranță el se referă  la noi oamenii. Haideți  să recunoaștem că avem momente de trufie maximă când ne vedem mari și tari, precum propria umbră în soarele dimineții.  După asta, vine momentul adevărului , adică miezul zilei, sau  momentele și împrejurările în care ne dăm seama de ceea ce putem cu adevărat. 

Gibran vorbeşte de fapt despre smerenie. Omul smerit este realist, pe când orgoliosul crede în umbre. 

Așadar umbra este, pe de o parte, ceea ce se opune luminii, iar pe de alta este însăşi imaginea lucrurilor trecătoare, ireale şi schimbătoare. Dacă zărești cumva un uriaș privește mai întâi poziția soarelui și vezi dacă uriașul nu este umbra unui pitic.

De aceea, este bine ca omul să se judece pe sine sub soarele arzător al amiezei, când umbra este aproape inexistentă. Spun asta pentru că “trufia este cea care transformă îngerii în diavoli, iar umilința e cea care-i face pe oameni îngeri” (Sf. Augustin)

Baruch Spinoza defineşte orgoliul/trufia drept „plăcerea care se naşte din pricină că omul se apreciază pe sine însuşi mai mult decît trebuie”, iar Voltaire ca „o lăcomie bolnăvicioasă de laudă”.

Orgoliul, împreună cu formele sale particulare de manifestare, aroganţa şi mîndria, reprezintă unul din cele mai puternice defecte umane: „Mândria atârnă în balanţă tot atât cât toate mizeriile noastre luate la un loc.” (Blaise Pascal).

Închei printr-un frumos joc de cuvinte de prin Ardeal care                

spune totul despre omul „plin de el” sau omul gen”totul este al tău„:

                                       

                                            „Nu te-ntinde broască-n  tău

                                           Că nu-i tăul tăt al tău

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Privește-ți umbra și învață ! Ține cont totuși și de poziția soarelui…&8221;

  1. Gibran…un creator care este pe gustul meu…Si mai spui ca scrierea mea este filosofica?! Subiectele tale sunt in egala masura filosofice si ma bucur sa regasesc ceea ce sustin de fiecare data. Ai inteles corect smerenia eliberata de ideea corupta a umilintei. Realismul omului smerit se mai numeste constientizare, pentru a inlatura orice confuzie referitoare la realism. Oamenii nu trebuie sa fie ingeri, ei sunt astfel, sau …ce vor sa fie. Am tot amintit de un vechi proverb chinezesc care spune ca omenii se nasc infiniti, dar putini mor astfel…Asta explica totul.

    Apreciază

      • Ce ne impiedica? Aud pe unii zicand ce bine ar fi sa fim tineri cu mintea unui om batran?!. Adica sa pastram tot raul si sa pierdem tot ceea ce avem mai valoros…inocenta?! Normal ar fi sa fii ceea ce ESTI de fapt. Sa renunti la trecut, la ranile acestuia, la conditionarile acestuia. Din acea clipa mintea devine inocenta, curata, vie…tanara. Este prea simplu pentru mintile noastre complicate, care apreciaza numai ceea ce se obtine prin lupta, conflict, stres. Vorba aia…”sa merite”… (?!).
        Multumesc de urare si tie la fel…dar cu toata smerenia…zilele mele sunt faine intotdeauna. Cum altfel?!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s