Alege cu sufletul…

Ce este oare viața ? Doamne , câte nu s-ar putea spune despre acest subiect . Cu siguranță însă, viața este și un șir de alegeri, în cazul fiecăruia dintre noi. Și nu întotdeauna am optat pentru  cea mai bună variantă. Dar, din păcate  , ne dăm seama de asta mult mai târziu, atunci când nu mai poți schimba nimic.

Sunt convins, însă, că nu îți  va părea rău de alegerile pe care le faci cu sufletul. Merită , drept confirmare, următoarea întâmplare.

Un tânăr a împrumutat de la bibliotecă o carte de poezii. Era pe vremea când nu se descoperise încă internetul.

În carte a avut surpriza să găsească multe comentarii pline de sensibilitate pe marginea filelor. Pe o pagină a găsit și numele și adresa autorului acestor comentarii. Era o femeie.

I-a scris, a primit răspuns și așa s-a legat o relație de corespondență și , de ce nu , de prietenie. Când tânărul i-a cerut o fotografie, femeia i-a răspuns că dacă se simte apropiat de ceea ce-i scrie, nu are nevoie să-i vadă chipul.

A venit însă și vremea întâlnirii. Ca să se recunoască,                

el trebuia să țină o carte în mână, iar ea un trandafir.   

La locul de întâlnire, bărbatul zări o tânără foarte frumoasă,

care-l privea insistent, parcă l-ar fi așteptat. Nu avea însă

nici un trandafir în mână.

La câțiva metri distanță, o femeie în vârstă ținea în mână acel

semn de recunoaștere – trandafirul. Tânărul era dezamăgit.

Cu toate astea ,se îndreptă spre bătrână. Privirile tinerei îl urmăreau. Cu toate acestea îi spuse femeii în vârstă că el este omul cu care schimbase atâtea idei frumoase.

Femeia îi răspunse cu un aer nedumerit: „Fiule,  nu te cunosc, nu știu ce se întâmplă aici, dar tânăra,  care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir și mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ți spun că te așteaptă la cofetăria din colț.”

O întâmplare fericită pentru tânărul nostru, care a ales cu sufletul și  a fost corect până la capăt.

Da , foarte adevărat ,  o știm prea bine,  pe drumul vieții avem de-a face cu fel de fel de alegeri…de ce /cum alegem depinzând fericirea noastră….sau cum foarte realist ne spune  Marin Sorescu, în poezia Simetrie :

Mergeam aşa,                                                                   
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut două drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele.
Am tuşit,
Şi am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper