Steve Jobs…principiile unei vieți implinite(1)

Cu siguranță ați auzit de   Steve Jobbs. A fost co-fondatorul          

şi directorul general al companiei Apple; a murit la vârsta de

56 de ani, din cauza unui cancer pancreatic rar, care a recidivat.

Am găsit pe internet  mesajului citit de Steve Jobbs, CEO al Apple

Computer, pe 12 iunie 2005, la Universitatea Stanford, cu ocazia

ceremoniei de absolvire de către studenţii ultimului an. Este un discurs inspirațional, multă lume apreciindu-l ca fiind cel mai frumos discurs din lume. Sunt adevărate lecții de viață care cuprind trei povești  adevărate din viața miliardarului american. A fost tradus în mai multe limbi decât ne-am putea imagina.

Pentru mine toate cele trei povești au însemnat încredere , ambiție , perseverență, smerenie. Consider că pentru  a ne face viața mai bună merită să învățăm de la cineva care a reușit în viață, în condițiile în care a pornit-o de la zero. Iată prima poveste din discursul său:

“Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, în ziua plecării voastre de la una dintre cele mai bune universități din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevărul fie spus, acum e momentul în care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Și vreau să vă spun astăzi trei povesti din viața mea. Atât. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renunțat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru incă 18 luni înainte să o părăsesc definitiv. De ce am renunțat?

Totul a început înainte ca eu să mă fi născut. Mama mea biologică era tânără, absolventă necăsătorită de liceu, așa că s-a hotărât să mă dea spre adopție. Și a simțit foarte tare nevoia să mă încredințeze unor absolvenți de facultate, așa încât lucrurile păreau stabilite dinainte pentru mine să fiu adoptat la naștere de un avocat și soția lui. Numai că atunci când am apărut pe lume, ei s-au răzgândit și au considerat că-și doresc o fetița.

Așa că părintții mei, care erau pe o lista de așteptare, au primit un telefon în mijlocul nopții prin care erau întrebați: “Avem un băiețel care poate fi adoptat. Îl doriți?”. Au spus “Bineînțeles!”. Mama mea biologică a aflat mai târziu că mama adoptivă nu absolvise niciodată facultatea și că tatăl meu adoptiv nu absolvise liceul. Așa că a refuzat să semneze actele de adopție. S-a răzgândit doar câteva luni mai târziu, când părinții mei adoptivi i-au promis că o să mă trimită la facultate.

Și, 17 ani mai târziu, chiar m-au trimis. Dar am ales în mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpă ca și Stanford și toate economiile părinților mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai văzut valoare în acele studii. N-aveam nici o idee despre ce să fac cu viața mea și nic o idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea în viață. Și m-am văzut la facultate, cheltuind toți banii pe care părinții mei îi strânseseră în toată viața lor. Așa că m-am hotărât să renunț și să am încredere că până la urmă toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind înapoi îmi dau seama că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în toată viața mea. Minutul în care am renunțat m-a ajutat să nu mai merg la cursurile care nu mă interesau și să merg la cele care mi se păreau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o cameră în care să dorm, așa că dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 cenți pe care îi primeam  înapoi pentru returnarea unei sticle. Și am mers în fiecare duminică seara cei 7 kilometri până în partea cealaltă a orașului, doar pentru a beneficia de o masă gratuită la Templul Hare Krishna. Mi-a plăcut la nebunie. Și toate lucrurile acelea care mi-au stârnit curiozitatea și intuiția s-au dovedit a fi neprețuite în viitor. Să vă dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA.

În tot campusul, orice poster, orice titlu și orice indicator erau superb  

caligrafiate. Pentru că renunțasem și nu mai eram obligat să merg la

cursurile normale, am decis să merg la cursul de caligrafie și să învăț

cum sa scriu frumos. Am învățat despre tipurile de fonturi, despre

varierea cantitații de spațiu dintre mai multe combinații de litere, despre

ce face caligrafia să fie o arta. Era frumos, demn de ținut minte, subtil artistic într-un mod în care știința nu poate explica. Și am găsit acest lucru fascinant.

Bineințeles că, la acea vreme, cursul în sine nu avea nici un fel de aplicație practică in viața mea. Dar 10 ani mai târziu, când am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Și le-am integrat în Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Dacă n-aș fi renunțat la celelalte cursuri și dacă nu aș fi avut astfel timp să merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodată mai multe tipuri de fonturi și un scris atât de bine proporționat. Și din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca nici un fel de computer să nu fi avut astfel de fonturi. Dacă n-aș fi renunțat, n-aș fi făcut niciodată cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atât de frumoase ca acum. Bineînțeles că la acel moment, tânăr fiind, era imposibil să unesc punctele. Dar câțiva ani mai târziu, imaginea a fost cu mult mai clară.

Așa că, nu poți uni punctele dacă privești în viitor. Poți să le unești doar dacă te uiți înapoi în viața ta. Așa că trebuie doar să ai încredere că punctele se vor uni cumva în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva – instinctul tău, destinul tău, viața ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lăsat niciodată baltă și a făcut diferența în toată viața mea.”

Am putea spune din prima că iată s-a lăsat  de facultate și a devenit totuși mare. Dar atenție , este adevărat că a fost nevoit să se lase de studiile universitare, dar , foarte important că a continuat să învețe…este bine să tragem totuși învățămintele corecte din această primă poveste de viață al lui  Steve Jobbs.

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Steve Jobs…principiile unei vieți implinite(1)&8221;

  1. Asa e, destinul ni-l trasam noi, alegere cu alegere. Si daca facem ce ne zice inima clipa de clipa, vom fi mandri de alegeri si rezultatele si fericirea in viata ne vor urma:-) . MULTUMESC de post, mia placut si abia astept celelalte povesti

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s