Zgomotoși pe dinafară și goi pe dinăuntru

Un ţăran şi fiul său mergeau într-o dimineaţă la câmp. La un moment dat, tatăl se opri, stătu cateva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:

– Fiule, ascultă puţin şi spune-mi ce auzi !                                                    

– Cântecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată, răspunse băiatul.

– Ascultă mai bine. În afara de asta, mai auzi ceva?

Băiatul se concentră şi zise:

– Da, parcă aud zgomotul unei căruţe.

– Aşa este, aprobă tatăl, mai mult decât atât, este o căruţă goală!

– Cum de ştii asta fără sa o vezi?, se arătă mirat feciorul.

– Este foarte ușor, răspunse tatăl. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.

Nu vi se pare că logica acestui ţăran poate fi aplicată şi în cazul nostru al oamenilor ? Cunoaşteţi desigur persoane care fac mult zgomot lăudându-se, debordând de îngâmfare şi suficienţă de sine.

Vorbesc mult şi foarte sonor. Şi, nu-i aşa, în cele mai multe cazuri,  zgomotul acestor oameni e semn că sunt goi, pe dinăuntru.

Nu degeaba în trecutul îndepărtat, strămoșii noștri prețuiau liniștea ca pe o valoare reală și considerau zgomotul un supliciu. Astfel, în China antica, blasfemiatorii erau executați nu prin ștreang, ci fiind siliți să asculte până la exasperare bubuitul neîntrerupt al tobelor, peste care se suprapuneau sunete de flaut. Iar despre filosoful elin Pitagora se spune că discipolii săi trebuiau să se instruiască vreme de cinci ani în tăcere, înainte de a avea voie să pună prima întrebare magistrului. În epoca preindustrială, cel mai puternic sunet ce se putea auzi era dangătul clopotelor de la biserici.

Cu cât creștem în ani, cu atât avem nevoie de mai multă linişte. A fi  zgomotos nu este deloc un semn bun. Întâlnim mulţi oameni care fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă sau  numai ca să pară mai cu ” moț”. A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi face simţită prezenţa. Sunt precum  butoaiele goale care fac cel mai mare zgomot la simpla lovire,  cum bine spunea Sofocle „Butoaiele goale fac gălăgie multă.”Așa este, foarte mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot făcând o mare gălăgie, fapt ce le demonstrează incapacitatea ,mediocritatea și goliciunea sufletului.

Din  frumosul proverb chinezesc  „Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care creşte în tăcere” putem trage concluzia că  „zgomotoșii”   sunt și vor fi în cădere  liberă.. mai grav este că nu își dau seama de asta , precum  toba care face mult zgomot fără să știe că este goală pe dinăuntru. 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Despre a prețui cu adevărat

Ce câștigi ușor, risipești la fel de ușor. Cu siguranță , ceea ce obții cu propria-ți sudoare apreciezi mai mult.

Un om avea un băiat tare leneş. Atât de leneş,          

că nu făcea nimic toată ziua, în schimb ştia să

ceară bani de la părinţi ca să-şi cumpere dulciuri

şi jucării. Dar, într-o zi, tatăl său a hotărât să-l

lecuiască şi, când băiatul a venit iarăşi să-i ceară bani, i-a spus:

– Fiule, eu ţi-aş da banii aceştia, dar mă tem că tu nu ştii să-i preţuieşti. Nu ştii valoarea lor şi îi cheltuieşti fără rost.
– Cum să nu, tată? Ştiu foarte bine că banii se câştigă greu şi nu îi voi mai risipi.
Dar în timp ce băiatul tot încerca să-şi convingă părintele să-i dea bancnota după care îi scăpărau deja ochii, tatăl său a aruncat-o deodată în soba aprinsă. Băiatul a rămas locului, mut de uimire, neînţelegând de ce a făcut tatăl său acest lucru.
– Acum să ştii că eşti pedepsit! – a mai spus tatăl. Pleacă din casa mea şi să nu te mai întorci până nu vei fi şi tu în stare să câştigi un ban.
Băiatul nu a mai avut ce face şi s-a dus la brutarul din colţul străzii, rugându-l să-l primească ucenic. O săptămână întreagă a muncit cărând sacii cu făină, frământând coca şi trebăluind prin brutărie. Când se împlini o săptămână, brutarul îi dădu o grămadă de bani.
Fericit nevoie mare, băiatul s-a întors acasă.
– Tată, tată – a strigat el, intrând val-vârtej – am câştigat şi eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt şi doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!
– Bravo fiule, i-a zis tatăl. Ia dă-mi-le şi mie să văd câte sunt…
După ce le cercetă cu luare-aminte, tatăl le aruncă imediat în foc. De data aceasta, băiatul a sărit ca ars, băgându-şi mâinile în flăcări să scoată banii pentru care muncise atât.
– Vezi fiule, de-abia acum ştii valoarea banilor. Şi doar cine le cunoaşte valoarea ştie cu adevărat şi cum să-i cheltuiască – îi mai spuse tatăl cu dragoste.

“Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul de a trăi: Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Așadar ar trebui să prețuim  orice,  nu doar  ce obținem mai  greu, pentru că la urma urmei orice poate conta  în viața asta trecătoare. Ar trebui să ne prețuim mai mult părinții, căci ceea ce ne oferă nu o fac bătând din palme ci  o fac muncind cu trudă. Ar trebui să apreciem mai mult ceea ce primim, căci lucrurile se obțin prin sacrificiu de fiecare dată.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Primăvara a sosit…

Niciodată să nu tai un copac în timpul iernii. Niciodată să nu iei o decizie negativă în timpuri grele. Niciodată să nu iei cele mai importante decizii ale tale când ești în cea mai proastă stare de dispoziție. Așteaptă. Ai răbdare. Furtuna va trece. Primăvara va veni.  Și iat-o din nou pe meleagurile noastre. Este un bun moment de a ne trezi  cu adevărat la viață, de a trece la curățenia de primăvară mai ales în curtea sufletului nostru.

Mai jos câteva imagini /gânduri pentru spălarea ochilor și mai ales a sufletului….

652x450_072229-liliac

dor de cineva

flori

primavara 2

liniste

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Se poate și mai greu

Un om veni la un înțelept și i se plânse că duce o viață prea aspră.

– Înțeleptule, viața mea a devenit insuportabilă. Într-o singură cameră locuim șase persoane. Ce să mă fac?

Înțeleptul îi răspunse:

– Tu ai o capră, nu-i așa ? Ia-o cu tine în cameră!              

Omul crezu că este o glumă.

– Să iau capra cu mine în cameră?

– Fă cum ți-am spus, îi răspunse înțeleptul.

Peste o săptămână, vino din nou la mine!

Peste o săptămână, omul posomorât și descurajat, veni la înțelept și-i spuse:

– Nu mai pot rezista, capra miroase îngrozitor! Înțeleptul îi spuse:

– Mergi acasă și du capra în staul, la locui ei. Apoi, peste o săptămână, vino din nou la mine!

Săptămâna trecu repede. Când veni la înțelept, fața omului strălucea de bucurie:

– Viața este minunată, înțeleptule. Ne bucurăm pentru orice minut! Capra nu ne mai creează probleme. Suntem numai noi șase!

Așadar când te plângi că-ți este greu amintește-ți această poveste. Asta pentru că  , ne place sau nu, fiecare  avem viața pe care ne-am creat-o, motiv pentru care trebuie să ne bucurăm  că avem o viață minunată. Nu vedem frumosul din viața noastră decât atunci când vine câte o furtună/necaz , moment în care tragem concluzia că a fost mai bine înainte.

Nu contează cât de mult avem, ci cât de mult ne bucurăm de ceea ce avem….iar dacă nu suntem mulțumiți cu ce și cât avem trebuie sa facem ceva cu viața noastră. Spun asta pentru că  ceea ce face diferența nu este ceea ce ai, ci ceea ce faci cu ceea ce ai. Iar acest lucru ține de atitudinea pe care o avem față de viața pe care vrem să o trăim. Dar atenție – una este să vrei și alta este să se și întâmple . Fă ceva cu viața ta! Spun asta pentru că cea mai sigură garanție de a pierde șansa de a face ceva în această viață este de a aștepta merei ziua de mâine…

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

A avea timp pentru cine trebuie…și când trebuie

O expresie celebră spune că mama îi dă copilului viață, iar tatăl îi deschide căile corecte în viață.  Merită să parcurgem împreuna un dialog tată-fiu , totul pentru a trage oarece concluzii prețioase.

-Hei, tăticule!, strigă un copil.                                                                            

Tatăl său citea de zor ziarul. Deodată el spuse tare:

-Da, ce vrei fiule?. Copilul răspunse:

-Când voi crește mare, va trebui să citesc și eu ziarul?.

-Bineînțeles.

-Dar de ce, tăticule ? Tatăl se făcu că nu aude și citi mai departe.

-Hei, tăticule, de ce?

-Of, Doamne, când ești adult, atunci se obișnuieşte să citești ziare. Se simte nevoia de a ști tot ce se petrece în lumea asta; trebuie să mergi în pas cu lumea.

-Ce înseamnă a merge în pas cu lumea?.

-Înseamnă a ști să te orientezi după ea, înțelegi tu ?

-Nu prea , tăticule.

-Ei bine, atunci vom mai vorbi despre asta altă dată. Acum însă lasă-mă să citesc mai departe.

-Tăticule, dar de ce nu poți citi în timp ce vorbesc cu tine ?.

-Pentru că aceasta mă deranjează. Vorbăria mă deranjează. Să ții minte asta.

– Bine dar ,profesorul meu  vorbește foarte mult, tată.

-Da, dar el are voie pentru că el este profesor, însă copiii trebuie să tacă, ai înțeles?

-Însă  când suntem la ore iar  noi, copiii  nu deschidem gura, el ne ceartă.

-Of, Doamne, lasă-mă odată în pace, căci dacă îmi mai pui astfel de întrebări, va trebui să merg la Socola, într-o casă de nebuni.

-Și acolo va trebui să citești ziare, tată ?

-Da de unde, fiule. Acolo nu sunt ziare.

-O, ce bine va fi, tăticule, îi răspunse fiul bucuros. Acolo te voi vizita și voi putea vorbi cu tine fără a te mai deranja.                  ….. Unde dai și unde crapă !                                                                            

Așadar ,timpul este un dar foarte prețios pentru un copil.

Un părinte trebuie să știe să-i acorde suficient timp copilului

său. Ignoranța poate produce răni de nevindecat în inima

unui copil, care se poate simți ca nefiind iubit. 

Deseori suntem atât de prinși în „capcanele” cotidiene, al informațiilor de tot felul(din ziare, internet, tv,etc.), încât nu acordăm atenția cuvenită  principalului obiectiv ce ar trebui să-l avem: familie, copii, etc….! „Suntem ocupați  până peste cap!” Haideți să fim serioși!  Doamne ajută să ne trezim mințile, să realizăm că viața asta înseamnă  iubire , ascultare și să ne trăim vocația cu simț de răspundere ! Atenție la bumerang !

Foarte adevărate vorbele lui  „ Aveţi grijă de bătrâni şi iubiţi-vă copiii ca pe ochii din cap, pentru că vor avea ei grijă… să vă plesnească(doar dacă este cazul), la vremea respectivă!” 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Bogația sufletului sau legenda celor 8 minute

Legenda spune că o femeie săracă cu un copil în brațe, trecând pe lângă o peşteră a auzit o voce misterioasă care i-a spus:
– Intră şi ia tot ceea ce îţi doreşti, dar să nu uiţi ceea ce-i mai important. Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi poarta se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ce-i mai important!
Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stâncă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasă i-a vorbit din nou: „Ai doar 8 minute!”
Când au trecut cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi poarta s-a închis. Atunci şi-a amintit că a uitat copilul înăuntru, iar poarta s-a închis pentru totdeauna. Bogăţia a durat puţin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem 60/70/ 80 de ani(sau cine știe) pentru a trăi în această lume și o voce ne aminteşte mereu: Nu uita ce e cel mai important pentru tine!
Şi ce poate fi  mai important pentru o viață de om  : valorile spirituale, familia şi copii, viaţa, educaţia, bunul simţ, dragostea, adevărul şi demnitatea de om.  În schimb câştigurile, bogăţia, plăcerile materiale ne fascinează într-atât încât uităm de ceea ce e mai important.  Aşa ne risipim timpul şi dăm la o parte esențialul: bogăția sufletului.
Să nu uităm niciodată că viaţa în această lume trece repede şi că moartea vine când ne aşteptăm mai puţin. Iar când poarta vieţii se închide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Trăim într-o lume de probleme, neliniştiţi, şi toate numai pentru că          

am uitat ce e cel mai important: bogăția sufletului.   

Mare adevăr în cugetarea lui Mahatma Gandhi: „Trăiește ca și cum

ai muri mâine. Învață ca și cum ai trăi veșnic” .Așadar ,viitorul începe azi.

Viitorul este azi. Azi este clipa în care se întâmplă totul, clipa în care poți

trăi la adevăratul tău potențial, clipa în care poți simți cea mai mare bucurie din câte ai simțit.

Trăiește acum. Învață, acționează ,schimbă , influențează , dorește, cunoaște, primește și dă mai departe.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Obiceiurile, rutina zilnică ne determină destinul…

Câte ceva despre obiceiurile care ne determină drumul în viață….existența chiar….

pat confort

Așadar, ai grijă la gândurile tale pentru că ele devin cuvinte. Ai grijă la cuvintele tale pentru că ele devin fapte.

Ai grijă la fapte pentru că ele devin obiceiuri. Ai grijă la obiceiuri pentru că ele îți formează caracterul.

obiceiurile

Și ai mare grijă de caracterul tău pentru că el îți construiește viitorul …  CE GÂNDIM , AȘA DEVENIM !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper