Obiceiurile, rutina zilnică ne determină destinul…

Câte ceva despre obiceiurile care ne determină drumul în viață….existența chiar….

pat confort

Așadar, ai grijă la gândurile tale pentru că ele devin cuvinte. Ai grijă la cuvintele tale pentru că ele devin fapte.

Ai grijă la fapte pentru că ele devin obiceiuri. Ai grijă la obiceiuri pentru că ele îți formează caracterul.

obiceiurile

Și ai mare grijă de caracterul tău pentru că el îți construiește viitorul …  CE GÂNDIM , AȘA DEVENIM !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Cum ar fi să trăim viaţa în sens invers ?

Am preluat de pe net o povestioara/banc/regie/ficțiune asupra căruia merită să medităm un picuț.

      „Dacă ar fi să trăim viaţa în sens invers. Am începe prin a muri, astfel am scăpa de această                    traumă, care ne urmărește toată viața. Apoi ne-am trezi într-un azil de bătrâni şi ne-am                    simţi din ce în ce mai bine pe zi ce trece. Apoi am fi externaţi într-o bună zi pe motiv că                        suntem sănătoşi.şi am începe să primim bani de pensie . În fine, în prima ta zi de lucru ai                    primi un ceas de aur. Ai lucra 40 de ani până ai fi suficient de tânăr să poţi începe să profiţi               de sfârşitul perioadei de activitate. Ai trăi din petrecere în petrecere, ai bea, ai face dragoste, n-ai avea probleme grave. Te-ai pregăti pentru studiile universitare.apoi colegiu. te-ai juca cu prietenii fără nici o obligaţie până ai deveni copil. Ultimele 9 luni baie în ocean (e drept fără plajă), etc.le-ai petrece liniştit, bucurându-te de încălzirea centrală, room-service,                                                             

În final ai părăsi aceasta lume  după un act de dragoste(caz fericit)!”

Oare ar fi mai bun pentru noi un ciclu viceversa al vieții…personal nu prea cred. Omul este tot om până urmă. Să te gândești la moarte din tinerețe , de copil  nu este oare mai trist? Să se termine totul atunci când îți este mai bine, nu provoacă o durere și mai mare ? Se mai pune și întrebarea legată de mintea omului, adică cum evoluează ea dacă este viața invers? Și mai cred ceva…știind că are o viață în față, „moșul” ar zâmbi , iar bebelașul  ar plânge la final de viață…sigur totul este ficțiune.

Haideți mai bine să învățăm din acest scenariu  și  să ne trăim viața așa cum se cuvine. Să ne bucurăm de frumusețile pe care fiecare vârstă n-i le oferă… pentru că  la urma urmei fiecare vârstă are farmecul său…să ne bucurăm de tot și de toate, și la timpul lor…este precum  natură și  lucrurile mărunte pe care ni le oferă. … Eu iubesc fiecare anotimp în parte, deoarece, cred că fiecare are frumusețea lui aparte. La fel este și cu  vârsta.

Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, pentru că una din ele chiar va fi. Viața e prețioasă. În clipa asta ești, în clipa următoare te-ai dus. Fiecare clipă trebuie stoarsă de tot ce se poate , fiindcă nu ştii niciodată când se va lăsa cortina.

Ei , dacă ar fi să fie cum vrem noi , cum am vrea să fie ? Așa cum este acum, sau viceversa ?Rămâne deschisă întrebarea pentru toți cititorii mei dragi .

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Avem și noi cerșetorii noștri bogați…

În Bucureşti activează în prezent peste 20.000 de cerşetori profesionişti, dar şi aproximativ 12.000 care practică această meserie bănoasă doar ocazional, în regim part-time, sau pur şi simplu accidental.O serie de imagini cu mai mulţi cerşetori care au devenit deja celebri printre bucureşteni circulă pe internet încă din 2011. Aceştia sunt caracterizaţi în funcţie de venit, pasiuni şi locul unde îşi desfăşoară activitatea. Mai  mult, cerşetorii au primit calificative pentru textul pe care îl folosesc pentru a convinge, pentru ţinuta lor, pentru felul în care gesticulează, dar şi pentru tupeul de care dau dovadă în anumite situaţii. Iată topul cerşetorilor din Capitală(2011):

Harieta conduce detașat topul cerșetorilor din București, atât la venitul lunar, cât și în privința talentului nativ. Harieta primește din partea expertilor  punctajul maxim atât pentru text, cât și pentru ținută, gesticulație și tupeu.
 
Harrieta activează de circa 4 ani în zona cimitirului Bellu, mizând pe o diformitate pentru a atrage banii miloșilor. Trecatorii intervievați  i-au dat Harietei o vârsta medie de 65 de ani. De fapt, Harieta are 23.
 
Se laudă cu peste 23.000 Euro lunar, are conturi la mai multe bănci, iar în timpul liber merge la mall, la fitness și se gândește să se apuce de tae-bo, pentru a-și păstra condiția fizica. Tonusul muscular de invidiat o ajută sa stea în poziția din imagine pâna la 12 ore pe zi, însa Harieta susține că efortul merită.
 
 

Il cheama Benjamin Balac, insa prietenii il poreclesc Unguru’, pentru ca a facut armata in Ardeal. Intra lejer in top 5 cersetori, cu un venit de 21.000 Euro lunar.

 
Unguru’ tapeaza latura mistica a naivilor, primind doar 3 puncte la tupeu. De la distanta, pare inofensiv, insa a fost condamnat de 2 ori pentru talharie. Desi nu are un text extraordinar, preferand sa repete fraza „Dumnezeu vede tot”, Unguru’ exceleaza la tinuta, in recuzita sa intrand si o palarie vintage. Unguru’ activeaza la Universitate, unde are un vad foarte bun, pe care a platit 50.000 Euro.
 
Gesticulatia sa este foarte complexa, inspirata din misticismul ortodox rus. Ridica mainile, face spume la gura, iar banii curg.
 
 

Este supranumit Chelu, desi e practic pletos. Ironia necrutatoare a anturajului sau infractional ar impresiona chiar si un membru al Academiei Romane.

 
Chelu’ are un text extrem de simplu, dar eficient: „Da-mi un leu !”. Tinuta, compusa din haine groase vara si subtiri iarna, determina trecatorii sa aiba o senzatie de mila meteorologica fata de acest cersetor, ale carui venituri se ridica, in medie, la 20.000 Euro lunar.
 

La tupeu sta excelent, strambandu-se la cei care trec pe langa el fara sa-i dea bani. Activeaza in Militari, in zona autogarii, facand remarci necrutatoare la adresa „bizonilor parosi din provincie, care vin in Bucuresti „sa ne ia pâinea de la gură”, conform propriei declaratii.

Locuieste in Sectorul 4, insa isi desfasoara activitatea mai ales in Sectorul 1. Limonada provine „dintr-o familie buna, dar prea mare”, conform propriei declaratii.

 
Exceleaza la tinuta si recuzita, folosind inclusiv un balon cu Tweety pentru a provoca lacrimile trecatorilor. La tupeu sta foarte bine, uneori tragand de maneca, sau chiar de geanta, persoanele care nu-i dau bani.
 
Sta mai slab la gesticulatie, fiind descrisa de prieteni drept „o putoare, ar putea castiga mult mai mult, ca are vad bun”.
 
Limonada castiga in jur de 18.000 Euro lunar si isi petrece vacantele in insulele din Pacific.
 
 

Desi e tanara, Raritatea intra in top 5 cersetori, cu un venit de 15.000 Euro lunar. Activeaza in zona Garii de Nord, un vad extrem de bun si de banos. Mizeaza pe frica provincialilor sositi in Bucuresti, speriindu-i sa-i dea bani ca sa scape de ea.
 
Raritatea are 5 la tupeu, fiind foarte agresiva. Textul folosit este foarte bine gandit. Raritatea sustine ca a apelat la o agentie de publicitate, iar fraza este inregistrata la OSIM: „Nu dai bani, ramai cu ei, mori sarac, mori cu ei”
 
La tinuta Raritatea nu exceleaza, preferand haine lejere, comode. In timpul liber face parasutism. Ii plac animalele, avand 3 ponei la ferma sa de langa Rasnov, unde isi petrece vacantele de iarna.
….Vă vine să credeți așa ceva? :O Suntem oare noi fraierii ? Sunt ei deștepții/insistenții…cred că ambele la un loc.
În filmul românesc „Filantropica”cu Gheorghe Dinică se spunea foarte clar și răspicat că „Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană. ” Și asta pentru că întotdeauna  tonul face muzica; dacă cei care cerșesc iși aleg cele mai bune cuvinte pentru a le exprima ,cu siguranță nu doar  că vor fi înțeleși cu adevarat,  dar vor fi foarte  apreciați , iar  sufletul nostru se va deschide către ei.
Este foarte sugestivă  povestea cu  cerșetorul orb . De la “sunt orb vă rog ajutor” , apoi pancarda schimbată  care de altfel a adus un val mare de oameni impresionați care au donat bani era “este o zi minunata însa nu pot să o văd”. Adică nu cerșea doar pentru ca era orb. Pentru că mila trebuia indusă mai ales pentru faptul că orbul nu poate vedea frumusețea acelei zile… parcă noi o vedem mereu, în graba de zi cu zi uităm esența vieții, ce înseamnă ea, pentru ce să fim recunoscători . Uităm să gândim profund și la ce contează pentru noi. Iar dacă te oprești o secunda să te gândești ce înseamnă asta ai să vezi o viața tristă pe care greu ți-o poți imagina pentru tine.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper