Viața este precum oglinda , îți surâde dacă o privești zâmbind, sau..

Viața este   precum  oglinda , îți surâde dacă o privești                    

zâmbind, sau…se încruntă dacă o privești cu supărare.

Adevăr de netăgăduit. Oglinda nu minte niciodată.

Se spune că, rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaș ajunse

într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense.
Astfel, se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâșnească din dinți și să mârâie. Firește, și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă nervos dintr-o parte  în alta pentru a se apăra de atacatori, după care – lătrând cu furie – se aruncă asupra unuia dintre presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare și plin de sânge.
Cu siguranță că dacă ar fi dat din coadă prietenește măcar o singură dată, toți câinii din oglindă ar fi răspuns în același fel. Și întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare!

Așa este și cu noi oamenii . Găsim întotdeauna doar ceea ce căutam!

Deseori, oamenii cu care relaționăm  nu sunt ceea ce dorim noi să fie. Sigur, dăm vina pe soartă, conjunctură sau pe ghinion, dar nu ne gândim, nici un moment, că de fapt și noi suntem vinovați. Merită să citim  o frumoasă pildă despre acest aspect, o scurtă povestire luată de pe net. Asta pentru că este bine să reflectăm o clipă(doar) atunci când spunem/gândim că toți oamenii sunt răi. Înainte de a citi pilda , este foarte sugestiva vocea poporului :Toată lumea este rea ! Doar eu sunt ca ” lumea”.

Era odată un bătrân care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă: 
– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi? 
Bătrânul îi răspunse tot printr-o întrebare: 
– Dar spune-mi ,cum erau locuitorii cetăţii de unde vii? 
– Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo. 
– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul. 
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare: 
– Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi? 
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare: 
– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii? 
– Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit. 
– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul. 
 
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş: 
– Cum poţi să dai două răspunsuri total diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane? 
– Fiule, fiecare om poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

…În mod sigur , dacă vei privi  înspre ceea ce consideri negativ în această lume, vei vedea negativul. Ce altceva ai putea să vezi, dacă înspre asta privești? Este de preferat  sa-ți antrenezi mintea și ochii să privească mai ales înspre ceea ce te încântă, înspre ceea ce îți face plăcere, înspre tot ceea ce consideri bun în jurul tău.

Și asta pentru că viața este un joc cu bumeranguri.                    

Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi,

mai devreme sau mai târziu, cu o acuratețe năucitoare.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Viața este precum oglinda , îți surâde dacă o privești zâmbind, sau..&8221;

  1. Am fost plăcut surprinsă, citind în acest articol, povestea câinelui care a intrat în sala cu pereții cu oglinzi, fiindcă această întâmplare am găsit-o în cartea lui Konstantin Zorin „Dacă puterile sunt pe sfârșite”, o carte din care se desprind multe învățăminte, despre care, cu câteva zile în urmă, am publicat un articol pe blogul meu.

    Apreciază

  2. Pot să întreb de la ce vine M.? 🙂 Dacă-i mister, atunci, M., postarea aceasta e minunată! Deși uneori mai doare și să vezi frumos. Când celălalt nu se vede pe sine frumos, sau bun, degeaba pentru tine-i ca un soare… Nu-ți înțelege lumina și-adesea se închide și fuge… Așa-i să fie, doar că uneori mai doare…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s