Micul colț de rai , aici pe pământ

Primim în dar, fiecare zi a vieţii noastre, soarele care ne încălzeşte, stelele care ne veghează, bucuria şi dragostea, ploile binefăcătoare, zăpezile minunate şi multe alte daruri care ne fac să ne simţim aleşii lui Dumnezeu , şi, ce dăruim noi celui care ne-a umplut de atâtea „cadouri” vitale ? …. ne plângem că ziua este, ori prea lungă, ori, prea scurtă, că a plouat prea mult, sau prea putin,  că bucuria n-a venit la timp, transformăm dragostea în ură, copiii îi părăsim sau îi umplem de cadouri multe şi deseori inutile care îi depărtează de raiul promis, zăpezile le alungăm sau le murdărim, şi  atunci oare cine este vinovat că raiul este tot mai departe de noi?

”Dar din dar se face rai”, doar atunci când, dăruind, dai din ființa ta, în  dorinţa de a fi împreună, într-un rai al tuturor, cu cei cărora le dăruieşti daruri absolut necesare! Este posibil așa ceva, ce credeţi?!

De fapt ,„Dar din dar se face raiul” – este cu siguranţă proverbul care ne provoacă la generozitate. Am fi tentați ,din  prima , să credem că  darul de aici primeşte o răsplată dincolo ,în rai, aşa că dărnicia n-ar trebui să fie condiţionată de primirea recunoştinţei aici şi acum. 

Este şi aceasta o interpretare valabilă, dar dacă suntem mai atenţi la proverb, constatăm că darul face raiul, nu te trimite în rai. Asta înseamnă că generozitatea poate transforma într-un paradis mediul în care se mişcă generosul. Şi asta e posibil şi aici, nu doar dincolo.                                                                   

 Se spune că într-o mănăstire, călugărul care împlinea sarcina

de portar a primit de la un ţăran care-şi avea via în apropiere

un mare ciorchine de strugure. Omul i-l dăruise cu tot dragul

spunându-i că este cel mai frumos ciorchine din via lui.  

Călugărul portar se gândi că fructul l-ar bucura mai mult pe un frate mai bătrân şi bolnav. Merse şi-i dărui strugurele. Bătrânul îl primi cu bucurie, dar văzându-l aşa mare şi frumos, simţi că acest ciorchine ar sta bine pe masa stareţului. 
Şi ciorchinele fu dăruit din nou. Stareţul se folosi şi el însă de strugure să facă o bucurie călugărului bucătar care stătea toată ziua în căldură lângă cuptor ca să facă bucate pentru toată obştea. 
Ciorchinele ajunse la bucătărie, dar nu rămase acolo, pentru că a fost dăruit mai departe. 
Şi aşa, dar din dar, fructul a trecut aproape prin mâinile întregii comunităţi şi a ajuns în final de unde pornise: adică la călugărul portar, primul care-l primise în dar. 
În acest fel, un strugure dăruit a făcut dovada că în acea mănăstire era un mic colţ de rai.

Cu siguranță , și aici pe pământ , oamenii generoși au întotdeauna din ce în ce mai mult.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Micul colț de rai , aici pe pământ&8221;

    • niciodata nu este prea tarziu…si intotdeauna avem de invatat cate ceva, chiar daca unui spunem ca le stim pe toate…repetarea este mana intelepciunii…seara mirifica sa ai Andreea

      Apreciază

  1. Oare cum este ca în loc de propria plăcere de a mânca un strugure bun, de exemplu, să te bucure mai mult ..bucuria altuia de a mânca acel strugure, dăruit de tine din suflet? Ar fi mai mult decât clar că mulțumirea sufletească o întrece cu mult pe cea pur fizică.materială, ..trupească.
    Oare e chiar raiul de bunătate din sufletul celui care dăruiește și simte bucuria celuilalt fără să simtă că s-a „sacrificat”? Sau chiar raiul de recunoștință al celui care a primit și e bucuros la rândul lui?
    Cred că mai ales când ești mamă sau tată poți înțelege și simți asta foarte bine, ..părinții parcă sunt ei sătui atunci când puiul lor a mâncat bine și e sătul. 🙂
    Deci, ceea ce simțim pentru cei apropiați, putem și trebuie să încercăm să simțim și pentru oricine altcineva? Și mai ales când asta nu se aplică doar la ..mâncare, ci la orice gest făcut din tot sufletul, fără să se aștepte ceva în schimb. O vorbă, un gest, o privire caldă…
    Bucuria și mulțumirea altuia șă fie și a noastră, de parcă am fi ..o familie. Ce ..simplu ar fi totul atunci! Nu? O continua sărbătoare… și reuniune de familie cu orice ocazie… 😉 „Coltul de rai” creat cu și prin semeni în propriul suflet… O mânăstire de suflet… 🙂

    Apreciază

    • minunate vorbele tale si pline de adevar…ai dreptate in privinta parintilor care se sascrifica cu sufletul implinit pt copii….sa stii ca , m i s a intamplat cand eram copil sa-mi treaca prim cap mirarea cum mama/tata din mica bucata de ciocolata(care Doamne ce buna era) totul imi revenea mie…sa ai o seara linistita plina de bucurii

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ca sa poti darui, trebuie sa „invatam” sa primim.
    Aceste doua lucruri, a darui si a primi, trebuiesc facute cu larghetea inimii, pretuind dragostea care pune in miscare acestor doua „rotite”, sa nu ne atasam de obiecte , facand bucurie aproapelui.
    „Dar din dar se face rai!” … trebuie sa incepem sa construim temelia ralului aici … pe pamant!
    O zi cu multa pace sufleteasca!

    Apreciază

    • asa este Lacrima inrourata…daca am incerca fiecare , aici si acum sa fim mai buni si mai darnici(nu oricum si oricui ci acolo unde se cade), cu siguranta lumea asta de acum(a noastra de fapt) ar putea deveni mult mai buna…sa ai o seara minunata in continuare…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s