Bucură-te de călătorie și PUNE PAHARUL JOS !

Oare câți dintre noi nu pierdem minute, chiar ore în șir, zilnic, întorcând grijile noastre și pe față și pe dos, luând în considerare  posibilități mai mult sau mai putin negative care ne-ar putea afecta ziua de maine ? Nu degeaba se mai spune că problemele/grijile, ca și copiii, cresc , dacă le hrănești.

Într-una din zile, profesorul a venit în fața studenților, ţinând mâna în sus, cu un pahar plin cu apă.

– Cât cântăreşte acest pahar? a întrebat profesorul.

– 150 grame, 300 grame, au răspuns studenţii.

– Nu pot afla exact ce greutate are dacă nu îl cântăresc, a răspuns profesorul. Dar ce se va întâmpla dacă țin paharul în mâna timp de 5 minute?                                                                  Hand holding glass of sparkling water with lime slice --- Image by © Heide Benser/Corbis                       – Nimic! au răspuns studenţii.

– Ce se va întâmpla dacă ţin paharul în mâna timp de o oră?

– O să simţiţi furnicături în mâna dreaptă! au răspuns studenţii.

– Foarte bine! Şi ce o să se întâmple dacă îl ţin aşa o zi întreagă?

Unul dintre studenţi a intervenit:

– O să vă amorţească braţul! O să vă tremure tot corpul! Probabil o să paralizaţi şi vom fi nevoiţi să chemăm ambulanţa!

Toţi colegii au râs.

– Foarte bine! Dar pe tot parcursul acestei zile, greutatea paharului se va schimba?

– Nu! au răspuns studenţii.

– Atunci de ce braţul meu va avea de suferit?

În clasă s-a lăsat liniştea…

– Ce ar trebui să fac pentru a scăpa de durere?

– Puneţi paharul acela jos! A strigat unul dintre studenţi.

Problemele , stresul şi grijile din viaţă sunt asemenea paharului cu apă. Ţineţi-le cu voi câteva minute şi vi se vor părea minore! Păstraţi-le câteva ore şi vă vor măcina! După câteva zile, vă vor paraliza şi nu veţi mai fi în stare să faceţi nimic!

Aşa că… lasă paharul jos chiar în clipa asta și după un timp vei putea privi aceste “probleme” ca pe niște oportunităţi.

„Cred că Dumnezeu se ocupă de soarta noastră și nu are nevoie de sfaturile mele. Cu Dumnezeu la cârmă, cred că totul va ieși  bine în final. Și atunci, la ce mi-aș face griji?” – Henry Ford

Din păcate foarte mulți oameni se învinovăţesc pentru trecut și se îngrijorează pentru viitor, iar apoi se plâng ca sunt nefericiţi în prezent. Bucură-te de călătorie, dragă prietene și PUNE PAHARUL JOS!

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Cine sapă groapa altuia… ar face mai bine să planteze un pom în ea

             De câte ori în viață omul nu-și fură singur căciula și se păgubește pe sine !

             Doi țărani aveau o arie comună unde-și treierau grânele. Unul dintre ei era necinstit, celălalt, onestitatea în persoană. Ambii treieraseră în aceeași zi bucatele lor și fiecare își lăsase grâul în arie până în ziua următoare. Cel necinstit voi să fure în noaptea următoare din grânele vecinului și, spre a le recunoaște, așternu pe el de cu seară o pătură.
Întâmplător, veni și celălalt  țăran în seara aceea la arie și văzând grânele acoperite, își zise: ”Ce om bun este vecinul meu! A acoperit grânele mele ca nu cumva să plouă și să mi se strice. Dar nu voiesc nici eu să fiu mai puțin cinstit. Mai bine să se strice grânele mele decât ale acestui om, atât de binevoitor…”.
Luă apoi pătura și acoperi grămada celuilalt. Noaptea, hoțul se duse acolo, pipăi pătura și își umplu sacul din grămada acoperită. A doua zi, venind în arie, constată cu rușine că grămada vecinului era intactă și că, de fapt, își furase lui însuși grâul.                                                                                                                                                

Constatăm,  așadar , că ” hoțul” nostru și-a  tăiat singur craca de sub picioare..

Altfel spus , cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

De preferat ,mai în glumă , mai în serios :

-cine sapă groapa altuia… ar face mai bine să planteze un pom în ea.

-decât să-ți furi singur pălăria…mai bine puneți-o în cui ,  și  umblă cu capul gol (descoperit am vrut să zic)!

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

,

De ce trăiesc femeile mai mult decât bărbații?

                 În medie, femeile din România trăiesc mai mult decât bărbaţii cu 7 ani, se arată într-un raport al Institutului Naţional de Statistică (INS), dat publicităţii în luna ianuarie  2015. Chiar dacă speranţa de viaţă a românilor este în creştere faţă de anii precedenţi,  diferenţa pe sexe se menţine în continuare. De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii? Experţii au găsit mai multe explicaţii.  Longevitatea acestora este pusă pe seama hormonilor, a sistemului imunitar ,a stilului de viaţă mai sănătos,etc… de fapt ,să știți că nu mi-am propus să dezbatem sau să analizăm la modul științific răspunsul la întrebarea noastră. Am găsit însă pe internet o frumoasă poveste care merita citită și reflectat asupra ei  , indiferent dacă ești bărbat ori femeie.

Părinții se uitau la televizor, când mama a spus:

-Sunt obosită și e târziu. Cred că mă voi duce în pat. O ia încet spre… bucătărie, ca sa facă sandvișurile pentru a doua zi. Spală farfuriile, tacâmurile și oalele, în care s-a servit mâncarea, scoate carnea din congelator, pentru cina din seara următoare, pune lingurițele și castroanele pe masă și pregatește micul dejun pentru a doua zi dimineața. Apoi pune rufele la uscat, mai bagă niște haine în mașina de spălat, calcă o camașă și coase un nasture, care stătea să cadă. Strânge piesele jocului, rămase pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc și așaza agenda în raft. Udă câteva plante, golește un coș de gunoi și pune un prosop pe bară, la uscat. Se intinde, cască și o ia spre dormitor. Se oprește la birou, semnează carnetele cu note ale copiilor și scrie câteva rânduri pentru doamna profesoară, numără niște bani pentru excursia de mâine și ridică o carte căzuta sub scaun. Mai scrie o felicitare pentru ziua de naștere a unui prieten, o bagă în plic, scrie adresa, o timbrează și scrie o notiță pentru cumpărături. Le pune pe amândouă lângă geanta ei. Apoi, își curăță fața cu demachiant, își dă cu crema de noapte „antirid”, se spală pe dinți și își curăță unghiile. Tata ii strigă:

-Credeam că te duci in pat!                                                                              

-Sunt pe drum, răspunde ea. Adaugă apă în vasul

câinelui, dă pisica afară și se asigură că ușile sunt

închise cu cheia și că lumina e aprinsă pe terasă.

Se uită în camera copiilor, le stinge lămpile de pe

noptiere și televizorul, ridică o cămașă, aruncă niște

șosete murdare în coșul de rufe și vorbește un pic, cu

unul dintre copiii care încă nu își terminase lecțiile. În camera ei, își potrivește alarma la ceas, își așază hainele pentru a doua zi și îndreaptă raftul de la pantofi. Mai adaugă trei lucruri pe lista ei, foarte importante pentru a doua zi. Își spune o rugăciune de seară cu gândul la împlinirea dorințelor ei.

În același timp, tata închide televizorul și anunță „nimănui”:

-Mă duc în pat.

Și o face…fără nici un alt gând.

Vi se pare ceva ieșit din comun? Nu-i așa că ne regăsim și noi în unul din cele doua roluri/ipostaze din poveste…Ne mai miră că femeile trăiesc mai mult? Merită să luăm aminte , indiferent de rolul pe care-l avem în casă …

Aș mai veni cu o mică observație :se pare că majoritatea bărbaţilor au tendinţa de a-şi ţine stresul şi grijile în interior, pe când femeile au  tendinţa de a le exterioriza şi a le discuta cu alţii, (avantaj femeia).

VESTEA  BUNĂ este … din curiozitate , pentru liniștea ambelor sexe. să accesăm cele doua linkuri  Lista celor mai longevivi bărbați din lumeLista celor mai longevive femei din lume. …și să observăm că pe lângă femei , avem  și  bărbați  trecuți bine de suta de ani…dar rămâne între noi și în astea două liste tot femeile conduc…

Dacă bărbații au descoperit focul,  femeile au descoperit cum să se joace cu el…..

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Setea de fericire…

                 A fi fericit și a avea o perspectivă optimistă asupra vieții nu înseamnă că nu simți și tristețe.”M-am întrebat dacă nu cumva e nevoie să suferim ca să discutăm serios despre fericire….dacă nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin infern” (Octavian Paler) . În mod sigur fericirea nu presupune  lipsa tristeții , dar înseamnă  a rămâne optimist întotdeauna, chiar și în momentele triste. A fi fericit nu înseamnă suprimarea emoțiilor negative, pentru că asta duce la creșterea anxietății și chiar la depresie, ci mai degrabă acceptarea lor și abilitatea de a le depăși.

                Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat, fie în țări străine ,dar fericirea e aici, aproape de noi. Și pentru  că  zilele trecute am recitit cartea lui   James Allen „Omul devine  ceea ce gândește” , mai jos , vă propun o adevărată temă de reflecție legată de fericire.

„Mare este setea de fericire. Din păcate, încă şi mai mare este lipsa de fericire. Marea majoritate a oamenilor săraci îşi doresc bogăţie, crezând că aceasta le va aduce o fericire supremă şi de durată.          

La rândul lor, bogaţii îşi satisfac toate poftele, după care suferă de plictiseală şi

de saţietate, fiind chiar mai departe de atingerea fericirii decât sunt săracii. Dacă

vom reflecta la această stare de lucruri, vom înţelege un adevăr extrem de

important, potrivit căruia fericirea nu are nimic de-a face cu posesiunile lumeşti, la fel

cum nefericirea nu are nimic de-a face cu absenţa acestora. În caz contrar, toţi

oamenii săraci din lume ar fi întotdeauna nefericiţi şi toţi oamenii bogaţi ar fi

întotdeauna fericiţi, ceea ce nu este cazul (de multe ori întâlnim chiar situaţia inversă). Cunosc personal oameni extrem de nefericiţi care sunt înconjuraţi de lux şi de bogăţie, dar şi oameni fericiţi şi satisfăcuţi , deşi abia reuşesc să îşi ducă traiul. Mulţi oameni care s-au îmbogăţit au mărturisit că gratificarea egoistă a tuturor dorinţelor care a urmat i-a împiedicat să se mai bucurie de viaţă şi că nu au mai fost niciodată la fel de fericiţi ca în perioada în care erau săraci.
Ce este aşadar fericirea şi cum poate fi asigurată ea? Este ea o simplă iluzie efemeră, şi este suferinţa durabilă, aşa cum pare la prima vedere?
Dacă vom observa cu luciditate realitatea din jurul nostru şi dacă vom reflecta asupra ei, vom descoperi că absolut toată lumea – cu excepţia celor care au ajuns la înţelepciune – crede că fericirea poate fi obţinută exclusiv prin îndeplinirea dorinţelor. Această convingere adânc înrădăcinată în solul ignoranţei şi udată continuu de apa poftelor şi dorinţelor egoiste este cauza întregii suferinţe din lume. Iar atunci când vorbesc de dorinţe, nu mă refer neapărat la cele mai animalice şi mai grosiere dintre acestea, ci şi la cele intelectuale rafinate, care sunt infinit mai subtile şi mai insidioase decât primele, şi care privează omul de frumuseţea, armonia şi puritatea sufletului său, a căror expresie este fericirea.
Marea majoritate a oamenilor recunosc că egoismul este principala cauză a întregii nefericiri din această lume, dar se amăgesc singuri crezând că vina aparţine egoismului celorlalţi, nu şi propriului egoism. Cine recunoaşte că nefericirea sa este rezultatul propriului său egoism se află deja foarte aproape de porţile Paradisului. În schimb, cei care cred că nu se pot bucura de viaţă doar din cauza egoismului altor persoane rămân de-a pururi în purgatoriul pe care şi l-au creat singuri.
Fericirea este acea stare lăuntrică de satisfacţie perfectă care conduce la bucurie şi pace interioară, şi care exclude orice dorinţă. Satisfacţia care rezultă în urma împlinirii dorinţelor este efemeră şi iluzorie, şi este întotdeauna urmată de o nouă dorinţă care se vrea îndeplinită. Dorinţa este la fel de nesătulă ca şi oceanul şi se exprimă din ce în ce mai mult pe măsură ce cererile ei sunt satisfăcute. Ea solicită servicii din ce în ce mai ample de la slujitorii ei amăgiţi, până când aceştia devin epuizaţi din punct de vedere fizic şi mental şi se scufundă în focul purificator al suferinţei. Dorinţa este sinonimă cu iadul şi toate torturile din lume îşi au cauza în ea. Renunţarea la dorinţe este sinonimă cu intrarea în rai, iar pelerinul ajuns aici se bucură de toate desfătările din lume.                            

„Mi-am trimis sufletul în lumea invizibilă
Pentru a-mi aduce un mesaj din lumea de dincolo,
Şi de fiecare dată s-a întors la mine
Şi mi-a şoptit la ureche: Iadul şi raiul există în mine”.

Într-adevăr, iadul şi raiul sunt stări interioare de spirit. Cine se scufundă în sinele său egoist şi îşi propune să îi satisfacă acestuia toate dorinţele se scufundă practic în iad. Cine se înalţă deasupra egoului său, în acea stare de conştiinţă care îl neagă şi uită de el,…

Oamenii rătăcesc încolo și încoace în căutarea fericirii, dar nu o pot găsi decât atunci când iși dau seama că aceasta s-a aflat tot timpul în ei, dar și în jurul lor, căci fericirea umple întregul univers.Ei au fost cei care, în căutarea lor egoistă și oarbă, și-au închis ochii și nu au văzut-o.”

………Așadar , fericirea este un stil de viață, așa cum alimentația sănătoasa este o decizie pe care fiecare din noi o ia conștient. Nu ne naștem programați să fim fericiți sau nefericiți ci putem alege sa fim fericiți în viață, tot asa cum îți alegi hainele și cărțile preferate. Actele de bunătate care nu urmăresc o răsplată, recunoștință pentru cei care au făcut sau fac ceva pentru tine, optimismul ca atitudine, iertarea sinceră a celor care ți-au greșit sunt gesturi și stări care aduc fericirea. Deși se spune că banii sunt secretul fericirii, din fericire banii nu sunt singura cale care îți poate aduce fericirea. Fericirea se învață.

Ș-apoi fericirea nu este doar o stare de spirit, ci  un mare beneficiu pentru sănătate. Starea psihică bună este o cale eficienta pentru a crește reactivitatea organismului față de infecții și o soluție pentru activarea sistemului imunitar.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Cel mai frumos loc din lume este ACASĂ

            Uneori ni se întâmplă să uităm că pacea interioară începe de acasă, și o căutam prea des în exterior, în vorbele, gesturile și faptele oamenilor cu care socializăm. Se spune că mirajul de a locui în afară există doar pentru cei care nu au făcut-o. Totuși , nicăieri nu e mai bine ca acasă.

      Trăia demult, tare demult, un om înțelept.

       El a aflat că în ținutul în care locuia el, sălășluia un vultur înțelept.

       Vulturul era uriaș, bătrân de când lumea, înțelept, căci văzuse câte toate se întâmplaseră în lume.

       Și, căutând și mai multă înțelepciune, înțeleptul nostru l-a căutat pe Vultur și l-a găsit. Apoi l-a întrebat:

– Vulture, înțelept ești, căci ești de când lumea și multe le-ai văzut ridicându-se și prăbușindu-se, pe mulți i-ai văzut născuți și apoi murind i-ai pierdut. Caut înțelepciune! 

Și Vulturul a răspuns:

– Adevărat este ce spui, dar ce cauți de fapt?

  Înțeleptul i-a spus:

– Vulture, vreau să văd cel mai frumos loc din lume și

vreau să-mi trăiesc ultimii ani ai bătrâneții acolo.

  Atunci Vulturul i-a răspuns:

– Bine. Am să-ți îndeplinesc dorința. Am să te duc să vezi cel mai frumos loc din lume.

  Și zicând acestea, Vulturul l-a luat în gheare și a început să zboare. Și a văzut înțeleptul din zbor cum trecea de țara lui. Și a văzut Roma, unde stătea Coloseumul și palatul Caesarului, și a văzut Constantinopole cu toate minunațiile lui din aur, și a văzut Babilonul cu toate minunățiile lui, și a văzut Nilul și vărsarea lui în deltă cu milioane de păsări și viețuitoare, și multe minunății a văzut zburând, de începuse să se întrebe înțeleptul:

– OARE CUM POATE CINEVA SĂ SE HOTĂRASCA UNDE ESTE CEL MAI FRUMOS LOC DIN LUME?

  Și zburând Vulturul, au ajuns în deșert. Și În deșert erau niște stânci negre și acolo vulturul s-a așezat.  

  Când văzu aceasta înțeleptul s-a uitat în jur și nu a văzut nici apa, nici copaci și nici viețuitoare cât cuprindea cu ochii. Și s-a întristat zicând:

– De ce m-ai adus aici, Vulture, oare nu mi-ai promis cel mai frumos loc din lume?

  Dar Vulturul i-a zis:

– Cum ți-am promis, așa am făcut. Cu adevarat aici este cel mai frumos loc din lume. AICI M-AM NĂSCUT EU!

Așadar , „Poți să ai lumea la picioare, bani cu furca să-i întorci
                Dar când te trage pământul, tot acasă te întorci”…spune un frumos cântec popular. De ce oare ? Un răspuns bun ar putea fi acela că acasă este locul unde te simţi cel mai puţin singur. 

Nicăieri nu este mai bine ca la tine acasă ,ca în țara ta,pe pământul părințiilor  și a strămoșilor tăi. În țara ta tot timpul te vei simți ACASA !

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper

 

Bârfa și efectele ei (uneori) zdrobitoare …

                   Un om nu poate zdrobi un cuvânt, dar un cuvânt poate zdrobi un om, spune un vechi proverb. La început a fost Cuvântul, mereu confirmată prin milioane de întâmplări minunate sau tragice, mărețe sau mărunte, magice sau perfect banale, în care totul a pornit de la o vorbă… La fel de convingător         

este filmul  Doubt (2008) / Îndoiala pentru care dramaturgul

american John Patrick Shanley a primit Premiul Pulitzer în

anul 2005. Shanley investighează aici cotloanele cele mai

întunecate ale minții omenești, acolo unde stau la pândă intoleranța,

îndoiala și bârfa, ascunse uneori chiar sub faldurile justificatoare ale celor mai înalte virtuți creștine, filmul ne vorbește despre intoleranță și graba de a-i judeca pe alții, despre cât de ușor uităm că certitudinile noastre sunt emoții, nu fapte și despre cât de bogat pavat e drumul spre iad cu intențiile noastre bune.  Dacă nu ați apucat să-l vedeți , merită să vă faceți timp pentru acest film  ,o adevărată lecție de viață . Despre bârfă şi efectele ei avem următoarea  secvenţă  din filmul „Doubt” 2008:

O femeie bârfea cu o prietenă despre un bărbat pe care abia dacă îl cunoştea. În noaptea care a urmat femeia a avut un vis. O mână a apărut deasupra ei şi a arătat-o cu degetul. Imediat, un sentiment copleşitor de vinovăţie a pus stăpânire peste ea. A doua zi s-a dus să se spovedească. L-a găsit pe bătrânul preot al parohiei şi i-a povestit toată tărăşenia.

-E bârfa un păcat?, l-a întrebat ea pe omul bisericii. Era mâna Atotputernicului cea care mă arăta cu degetul? Ar trebui să cer iertarea păcatelor? Părinte, spune-mi, am făcut ceva rău?

-Da, i-a spus parohul cel duhovnicesc. Da, femeie ignorantă şi needucată! Ai împrăştiat mărturii mincinoase împotriva aproapelui tău. Ţi-ai bătut joc de reputaţia lui şi ar trebui să fii profund ruşinată.

Atunci femeia a spus că-i pare rău şi a cerut iertarea păcatelor.

-Nu aşa de repede, a mai spus preotul. Vreau să te duci acasă, să iei o pernă şi să te urci pe acoperiş, să o spinteci cu un cuţit şi apoi să te întorci la mine!

Aşa că femeia s-a dus acasă, a luat o pernă de pe pat, un cuţit din sertar, a urcat pe acoperiş pe scara de incendiu şi a înfipt cuţitul în pernă. Apoi s-a întors la bătrânul preot după cum i se spusese.

-Ai spintecat perna cu cuţitul?, a întrebat-o el.        

-Da, părinte. 

-Şi care a fost rezultatul?

-Fulgi, a spus ea.

-Fulgi?, repetă el.

-Fulgi peste tot, părinte.

-Acum, vreau să te duci înapoi şi să aduni toţi fulgii care au fost luaţi de vânt.

-Bine, zise ea, dar asta nu se poate. Nu ştiu unde s-au dus. Vântul i-a împrăştiat peste tot.

Asta, spuse amărât părintele, este bârfa!

Mai jos aveți aveți și secvența  din film, durează doar trei minute și merită!

 Așadar, atenție mare …deşi ţine de „subsol” , bârfa poate urca la orice etaj !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Încrederea înfloreşte în inimile mari…

Orice vis , orice dorință devine realitate, atunci când crezi cu adevărat că acest lucru se poate întâmpla !

Într-o vară secetoasă, preotul i-a chemat pe toți credincioşii să participe  la o rugăciune pentru ploaie pe câmp. Pământul se uscase iar culturile erau aproape compromise, dacă nu ploua cât mai repede. 

Oamenii au venit cu mic cu mare la locul anunțat şi la ora                   

potrivită pentru rugăciunea de ploaie. Fiecare purta în mâini

semnul credinţei : icoane, tămâie, lumânări. 

Preotul a fost în schimb foarte impresionat de o fetiţă care,

în timpul rugăciunii, ţinea în mână o umbrelă roşie. Era singura,

din acea mare adunare, care avea umbrela la ea , în caz că

rugăciunea avea finalitatea mult dorită : ploaia.  Astfel, preotul

a adăugat rugăciunilor pe care le citea din carte, una de la el:

„Doamne ajută-ne pentru credinţa acestei copile!”. 

Să ceri ploaie înseamnă să te rogi, dar să vii cu umbrela la rugăciune, după o lună de secetă, înseamnă să crezi. Doamne, cât de multe avem de învățat de la copiii de lângă noi !

Cât timp credem , este totul bine, dar când avem îndoieli/suspiciuni nu mai credem în ceea ce facem, luăm  decizii greșite, lumea noastră se năruie și , sigur,  începem să căutăm vinovați, să ne întrebăm dacă Dumnezeu există .

În mod sigur , vom spune că toți credem , în ceva sau în cineva, însă este o mare diferență în a crede și a crede cu adevărat din tot sufletul. Când zic a crede cu adevărat din tot sufletul mă refer la faptul să crezi fără vreo umbră de îndoială.

Foarte frumos a spus Vasile Alecsandri că „Încrederea înfloreşte în inimile mari. ” Cât adevăr !  Iar ,  uneori încrederea înseamnă totul.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper