Setea de fericire…

                 A fi fericit și a avea o perspectivă optimistă asupra vieții nu înseamnă că nu simți și tristețe.”M-am întrebat dacă nu cumva e nevoie să suferim ca să discutăm serios despre fericire….dacă nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin infern” (Octavian Paler) . În mod sigur fericirea nu presupune  lipsa tristeții , dar înseamnă  a rămâne optimist întotdeauna, chiar și în momentele triste. A fi fericit nu înseamnă suprimarea emoțiilor negative, pentru că asta duce la creșterea anxietății și chiar la depresie, ci mai degrabă acceptarea lor și abilitatea de a le depăși.

                Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat, fie în țări străine ,dar fericirea e aici, aproape de noi. Și pentru  că  zilele trecute am recitit cartea lui   James Allen „Omul devine  ceea ce gândește” , mai jos , vă propun o adevărată temă de reflecție legată de fericire.

„Mare este setea de fericire. Din păcate, încă şi mai mare este lipsa de fericire. Marea majoritate a oamenilor săraci îşi doresc bogăţie, crezând că aceasta le va aduce o fericire supremă şi de durată.          

La rândul lor, bogaţii îşi satisfac toate poftele, după care suferă de plictiseală şi

de saţietate, fiind chiar mai departe de atingerea fericirii decât sunt săracii. Dacă

vom reflecta la această stare de lucruri, vom înţelege un adevăr extrem de

important, potrivit căruia fericirea nu are nimic de-a face cu posesiunile lumeşti, la fel

cum nefericirea nu are nimic de-a face cu absenţa acestora. În caz contrar, toţi

oamenii săraci din lume ar fi întotdeauna nefericiţi şi toţi oamenii bogaţi ar fi

întotdeauna fericiţi, ceea ce nu este cazul (de multe ori întâlnim chiar situaţia inversă). Cunosc personal oameni extrem de nefericiţi care sunt înconjuraţi de lux şi de bogăţie, dar şi oameni fericiţi şi satisfăcuţi , deşi abia reuşesc să îşi ducă traiul. Mulţi oameni care s-au îmbogăţit au mărturisit că gratificarea egoistă a tuturor dorinţelor care a urmat i-a împiedicat să se mai bucurie de viaţă şi că nu au mai fost niciodată la fel de fericiţi ca în perioada în care erau săraci.
Ce este aşadar fericirea şi cum poate fi asigurată ea? Este ea o simplă iluzie efemeră, şi este suferinţa durabilă, aşa cum pare la prima vedere?
Dacă vom observa cu luciditate realitatea din jurul nostru şi dacă vom reflecta asupra ei, vom descoperi că absolut toată lumea – cu excepţia celor care au ajuns la înţelepciune – crede că fericirea poate fi obţinută exclusiv prin îndeplinirea dorinţelor. Această convingere adânc înrădăcinată în solul ignoranţei şi udată continuu de apa poftelor şi dorinţelor egoiste este cauza întregii suferinţe din lume. Iar atunci când vorbesc de dorinţe, nu mă refer neapărat la cele mai animalice şi mai grosiere dintre acestea, ci şi la cele intelectuale rafinate, care sunt infinit mai subtile şi mai insidioase decât primele, şi care privează omul de frumuseţea, armonia şi puritatea sufletului său, a căror expresie este fericirea.
Marea majoritate a oamenilor recunosc că egoismul este principala cauză a întregii nefericiri din această lume, dar se amăgesc singuri crezând că vina aparţine egoismului celorlalţi, nu şi propriului egoism. Cine recunoaşte că nefericirea sa este rezultatul propriului său egoism se află deja foarte aproape de porţile Paradisului. În schimb, cei care cred că nu se pot bucura de viaţă doar din cauza egoismului altor persoane rămân de-a pururi în purgatoriul pe care şi l-au creat singuri.
Fericirea este acea stare lăuntrică de satisfacţie perfectă care conduce la bucurie şi pace interioară, şi care exclude orice dorinţă. Satisfacţia care rezultă în urma împlinirii dorinţelor este efemeră şi iluzorie, şi este întotdeauna urmată de o nouă dorinţă care se vrea îndeplinită. Dorinţa este la fel de nesătulă ca şi oceanul şi se exprimă din ce în ce mai mult pe măsură ce cererile ei sunt satisfăcute. Ea solicită servicii din ce în ce mai ample de la slujitorii ei amăgiţi, până când aceştia devin epuizaţi din punct de vedere fizic şi mental şi se scufundă în focul purificator al suferinţei. Dorinţa este sinonimă cu iadul şi toate torturile din lume îşi au cauza în ea. Renunţarea la dorinţe este sinonimă cu intrarea în rai, iar pelerinul ajuns aici se bucură de toate desfătările din lume.                            

„Mi-am trimis sufletul în lumea invizibilă
Pentru a-mi aduce un mesaj din lumea de dincolo,
Şi de fiecare dată s-a întors la mine
Şi mi-a şoptit la ureche: Iadul şi raiul există în mine”.

Într-adevăr, iadul şi raiul sunt stări interioare de spirit. Cine se scufundă în sinele său egoist şi îşi propune să îi satisfacă acestuia toate dorinţele se scufundă practic în iad. Cine se înalţă deasupra egoului său, în acea stare de conştiinţă care îl neagă şi uită de el,…

Oamenii rătăcesc încolo și încoace în căutarea fericirii, dar nu o pot găsi decât atunci când iși dau seama că aceasta s-a aflat tot timpul în ei, dar și în jurul lor, căci fericirea umple întregul univers.Ei au fost cei care, în căutarea lor egoistă și oarbă, și-au închis ochii și nu au văzut-o.”

………Așadar , fericirea este un stil de viață, așa cum alimentația sănătoasa este o decizie pe care fiecare din noi o ia conștient. Nu ne naștem programați să fim fericiți sau nefericiți ci putem alege sa fim fericiți în viață, tot asa cum îți alegi hainele și cărțile preferate. Actele de bunătate care nu urmăresc o răsplată, recunoștință pentru cei care au făcut sau fac ceva pentru tine, optimismul ca atitudine, iertarea sinceră a celor care ți-au greșit sunt gesturi și stări care aduc fericirea. Deși se spune că banii sunt secretul fericirii, din fericire banii nu sunt singura cale care îți poate aduce fericirea. Fericirea se învață.

Ș-apoi fericirea nu este doar o stare de spirit, ci  un mare beneficiu pentru sănătate. Starea psihică bună este o cale eficienta pentru a crește reactivitatea organismului față de infecții și o soluție pentru activarea sistemului imunitar.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper