Setea de fericire…

                 A fi fericit și a avea o perspectivă optimistă asupra vieții nu înseamnă că nu simți și tristețe.”M-am întrebat dacă nu cumva e nevoie să suferim ca să discutăm serios despre fericire….dacă nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin infern” (Octavian Paler) . În mod sigur fericirea nu presupune  lipsa tristeții , dar înseamnă  a rămâne optimist întotdeauna, chiar și în momentele triste. A fi fericit nu înseamnă suprimarea emoțiilor negative, pentru că asta duce la creșterea anxietății și chiar la depresie, ci mai degrabă acceptarea lor și abilitatea de a le depăși.

                Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat, fie în țări străine ,dar fericirea e aici, aproape de noi. Și pentru  că  zilele trecute am recitit cartea lui   James Allen „Omul devine  ceea ce gândește” , mai jos , vă propun o adevărată temă de reflecție legată de fericire.

„Mare este setea de fericire. Din păcate, încă şi mai mare este lipsa de fericire. Marea majoritate a oamenilor săraci îşi doresc bogăţie, crezând că aceasta le va aduce o fericire supremă şi de durată.          

La rândul lor, bogaţii îşi satisfac toate poftele, după care suferă de plictiseală şi

de saţietate, fiind chiar mai departe de atingerea fericirii decât sunt săracii. Dacă

vom reflecta la această stare de lucruri, vom înţelege un adevăr extrem de

important, potrivit căruia fericirea nu are nimic de-a face cu posesiunile lumeşti, la fel

cum nefericirea nu are nimic de-a face cu absenţa acestora. În caz contrar, toţi

oamenii săraci din lume ar fi întotdeauna nefericiţi şi toţi oamenii bogaţi ar fi

întotdeauna fericiţi, ceea ce nu este cazul (de multe ori întâlnim chiar situaţia inversă). Cunosc personal oameni extrem de nefericiţi care sunt înconjuraţi de lux şi de bogăţie, dar şi oameni fericiţi şi satisfăcuţi , deşi abia reuşesc să îşi ducă traiul. Mulţi oameni care s-au îmbogăţit au mărturisit că gratificarea egoistă a tuturor dorinţelor care a urmat i-a împiedicat să se mai bucurie de viaţă şi că nu au mai fost niciodată la fel de fericiţi ca în perioada în care erau săraci.
Ce este aşadar fericirea şi cum poate fi asigurată ea? Este ea o simplă iluzie efemeră, şi este suferinţa durabilă, aşa cum pare la prima vedere?
Dacă vom observa cu luciditate realitatea din jurul nostru şi dacă vom reflecta asupra ei, vom descoperi că absolut toată lumea – cu excepţia celor care au ajuns la înţelepciune – crede că fericirea poate fi obţinută exclusiv prin îndeplinirea dorinţelor. Această convingere adânc înrădăcinată în solul ignoranţei şi udată continuu de apa poftelor şi dorinţelor egoiste este cauza întregii suferinţe din lume. Iar atunci când vorbesc de dorinţe, nu mă refer neapărat la cele mai animalice şi mai grosiere dintre acestea, ci şi la cele intelectuale rafinate, care sunt infinit mai subtile şi mai insidioase decât primele, şi care privează omul de frumuseţea, armonia şi puritatea sufletului său, a căror expresie este fericirea.
Marea majoritate a oamenilor recunosc că egoismul este principala cauză a întregii nefericiri din această lume, dar se amăgesc singuri crezând că vina aparţine egoismului celorlalţi, nu şi propriului egoism. Cine recunoaşte că nefericirea sa este rezultatul propriului său egoism se află deja foarte aproape de porţile Paradisului. În schimb, cei care cred că nu se pot bucura de viaţă doar din cauza egoismului altor persoane rămân de-a pururi în purgatoriul pe care şi l-au creat singuri.
Fericirea este acea stare lăuntrică de satisfacţie perfectă care conduce la bucurie şi pace interioară, şi care exclude orice dorinţă. Satisfacţia care rezultă în urma împlinirii dorinţelor este efemeră şi iluzorie, şi este întotdeauna urmată de o nouă dorinţă care se vrea îndeplinită. Dorinţa este la fel de nesătulă ca şi oceanul şi se exprimă din ce în ce mai mult pe măsură ce cererile ei sunt satisfăcute. Ea solicită servicii din ce în ce mai ample de la slujitorii ei amăgiţi, până când aceştia devin epuizaţi din punct de vedere fizic şi mental şi se scufundă în focul purificator al suferinţei. Dorinţa este sinonimă cu iadul şi toate torturile din lume îşi au cauza în ea. Renunţarea la dorinţe este sinonimă cu intrarea în rai, iar pelerinul ajuns aici se bucură de toate desfătările din lume.                            

„Mi-am trimis sufletul în lumea invizibilă
Pentru a-mi aduce un mesaj din lumea de dincolo,
Şi de fiecare dată s-a întors la mine
Şi mi-a şoptit la ureche: Iadul şi raiul există în mine”.

Într-adevăr, iadul şi raiul sunt stări interioare de spirit. Cine se scufundă în sinele său egoist şi îşi propune să îi satisfacă acestuia toate dorinţele se scufundă practic în iad. Cine se înalţă deasupra egoului său, în acea stare de conştiinţă care îl neagă şi uită de el,…

Oamenii rătăcesc încolo și încoace în căutarea fericirii, dar nu o pot găsi decât atunci când iși dau seama că aceasta s-a aflat tot timpul în ei, dar și în jurul lor, căci fericirea umple întregul univers.Ei au fost cei care, în căutarea lor egoistă și oarbă, și-au închis ochii și nu au văzut-o.”

………Așadar , fericirea este un stil de viață, așa cum alimentația sănătoasa este o decizie pe care fiecare din noi o ia conștient. Nu ne naștem programați să fim fericiți sau nefericiți ci putem alege sa fim fericiți în viață, tot asa cum îți alegi hainele și cărțile preferate. Actele de bunătate care nu urmăresc o răsplată, recunoștință pentru cei care au făcut sau fac ceva pentru tine, optimismul ca atitudine, iertarea sinceră a celor care ți-au greșit sunt gesturi și stări care aduc fericirea. Deși se spune că banii sunt secretul fericirii, din fericire banii nu sunt singura cale care îți poate aduce fericirea. Fericirea se învață.

Ș-apoi fericirea nu este doar o stare de spirit, ci  un mare beneficiu pentru sănătate. Starea psihică bună este o cale eficienta pentru a crește reactivitatea organismului față de infecții și o soluție pentru activarea sistemului imunitar.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Reclame

Valoarea oamenilor se măsoară după greutățile biruite de ei…

Sunt momente în viață când totul pare să ți se împotrivească și să te doboare la pământ. Pentru moment ești lovit,  mototolit, călcat în picioare , ori poate chiar  plângi de durere și nu găsești nici o cale de scăpare.

Toată munca ta pare dusă pe apa sâmbetei.Ai tot dreptul să dai vina pe soarta și să te plângi. Cu toate astea, încă poți să învingi. Poți sa obții victoria în lupta cu tine însuți. Poți să nu te dai bătut și sa lupți până la capăt cu fruntea sus. De multe ori pe drumul vieții ne simțim ca și cum am fi lipsiți de valoare, nu-i așa ?!… dar indiferent de ceea ce s-a întâmplat sau ce se va urma,adevărul este că  nu ne vom pierde niciodată valoarea. Murdari sau curați, mototoliți sau bine gătiți, suntem de neprețuit pentru cei care ne iubesc. Valoarea vieții noastră  nu vine din ceea ce facem sau ce știm, ea vine din ceea ce suntem . Ce suntem? UNICATE de neprețuit pentru cei dragi nouă.

Se spune (de pe internet citire)  că  doi prieteni s-au întâlnit într-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei a început să se descarce, povestind despre toate preocupările sale … munca… banii… relația cu prietena… scopul său în viață… Totul părea să îi meargă prost. Celălalt a băgat mâna în buzunar,  a scos o bancnotă de 50 de euro și i-a zis:

– Vrei această bancnotă ?                                                

– Bineînțeles… sunt 50 de euro, cine nu i-ar vrea ?

Cel care avea bancnota în mână a strâns-o cu putere

până când aceasta s-a făcut ghemotoc.

– Acum o mai vrei ?

– Sunt tot 50 de euro. Bineînțeles că îi iau și așa, dacă mi-i dai.

Prietenul a desfăcut ghemotocul, a aruncat bancnota pe jos și a călcat-o în picioare, până s-a murdărit.

– Tot o mai vrei ?

– Este oricum o bancnotă de 50 de euro, și până când nu o rupi își păstrează valoarea…

– Acum înțelegi ? Trebuie să știi, chiar dacă uneori ceva nu iese așa cum vrei tu, chiar dacă viața te îndoaie și te face ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost întotdeauna… Ceea ce trebuie să conteze este cât valorezi în realitate, nu cât de multe necazuri poți să ai într-un anumit moment. Apoi a pus bancnota lângă el, pe masă, iar cu un zâmbet complice a continuat:

-Ia-o, ține-o cu tine ca să îți amintești de acest moment atunci când nu te vei simți bine… dar trebuie să-mi dai o bancnotă nouă de 50 de euro ca să o pot utiliza cu următorul prieten care are nevoie…

De câte ori nu ne îndoim de propria noastră valoare,              

de ceea ce merităm cu adevarat sau de faptul că putem

reuși dacă ne propunem orice ? Bineînțeles că pentru a

 învinge nu este suficient  doar a-ți propune …fără a acționa

 cu încredere și entuziasm nu ai cum să reușești…

Revin totuși la începutul discuției dintre cei doi prieteni și îmi pun următoarea întrebare: ce-ar fi fost dacă cei doi  s-ar fi plâns fiecare în parte de problemele pe care le aveau, lucru care se întâmplă de cele mai multe ori în asemenea situații(unul se plânge , iar celalalt o face și el , totul pentru a fi pe aceeași lungime de undă) ….poate ar fi tras o beție , iar când se trezeau din mahmureală tot cu problemele/greutățile lor…

Totuși , există și prieteni adevărați ! Și încă ceva : nu uita niciodată că  EȘTI  O PERSOANĂ SPECIALĂ , iar  valoarea oamenilor se măsoară după greutățile biruite de ei.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Dă-i Doamne românului mintea cea din urmă…

Spunea un înțelept:                                                                       

„Când eram tânăr, revoluționar, toate rugăciunile mele erau:

«Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea».

Când am ajuns la jumătatea vieții și mi-am dat seama că nu

am schimbat nimic, mi-am schimbat rugăciunea:

«Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact

cu mine, familia și prietenii mei și sunt mulțumit».

Acum că sunt bătrân și zilele îmi sunt numărate, încep să-mi dau seama ce prost am fost. Singura mea rugăciune este: «Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi». Dacă m-aș fi rugat așa de la început, nu mi-aș fi risipit viața”. Ba poate chiar aș fi reușit să-mi îndeplinesc primele două rugăciuni… nu degeaba un vechi proverb românesc concluzionează :„Dă-i Doamne românului, mintea de pe urmă!”.  Ș-apoi dacă ne dăm seama doar la finalul vieții de cum trebuia să facem/fim/acționăm, nu-i oare păcat să nu învățăm mai din timp din ceea ce regretă la bătrânețe oamenii deveniți înțelepți cu întârziere?!  Ș-apoi nu uita un lucru foarte important  : NU TRĂIEȘTE ÎN LOCUL TĂU NIMENEA , iar  dacă vrei să schimbi lumea începe mai întâi cu tine.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Bucură-te de lucrurile mărunte din viaţă !

“Bucură-te de lucrurile mărunte din viaţă, căci, într-o zi te vei uita înapoi şi vei realiza că erau lucruri mari.” Nu o spun eu, a spus-o  Kurt Vonnegut… o mămăruță,o floare,un tril de mierlă , adierea frunzelor de toamnă,o rază de soare,un răsărit, un apus, un curcubeu, un zambet, etc…sunt tot atâtea lucrurile mărunte care  liniștesc inima , ne dau acea stare de bine…

În goana după avere ne pierdem tandrețea , atenția și iubirea față de cei apropiați , iar asta în traducere înseamnă că suntem săraci, chiar foarte săraci indiferent de cât de mulți bani avem. 

Un industriaș foarte bogat a fost deranjat de un pescar care stătea pe malul râului, aproape de locul în care își avea ancorat iahtul său. Pescarul își adunase instrumentele de pescuit și privea alene luciul apei.

– De ce nu ieși cu barca în larg, la pescuit? Îl întrebă industriașul.                           
– Pentru că am prins destul pește pentru ziua de astăzi, răspunde pescarul.
– Cum de nu prinzi mai mult pește decât ai nevoie? Îl întrebă omul bogat.
– Și ce să fac cu el?
– Ai putea câștiga mai mulți bani, veni răspunsul impacientat,

apoi ai putea să-ți cumperi o barcă mai mare ca să prinzi și mai mult pește.
Mai mult pește înseamnă mai mulți bani.
Curând ai avea o întreagă flotă de pescuit și ai deveni un om bogat, așa ca mine.
– Interesant. Și după aceea ce aș face?, întrebă pescarul.
– Ai sta, te-ai odihni și te-ai bucura de viață, răspunse industriașul.
– Apoi ce crezi dumneata că fac eu acuma? Spuse pescarul privind liniștit pe țărmul celălalt al râului. Nu vezi că stau și mă bucur de viață!

„Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6:19-21).

Sigur că da , banii au  importanța lor. Nu degeaba se mai spune  că  banii nu ne aduc fericirea, dar… o intrețin(sau stimulează iubirea). Realitatea de zi cu zi ne arata că, desigur, până la un anumit punct, banii sunt necesari și contribuie la fericirea noastră. Banii ne sunt necesari ca  să supraviețuim, sa ne asigurăm un nivel de viață decent, un stil de viață confortabil și siguranță. Dincolo însă de acest punct, mai mulți bani(bogăția) nu ne aduc mai multa fericire, mai multă liniște, ba dimpotrivă! Cu cât suntem în goană  după mai multi bani, cu atât suntem mai nefericiți, de cele mai multe ori pierdem sensul, bucuria vieții și ne trezim sclavii unei existențe în care uităm sa fim oameni, uităm să ne bucurăm de lucrurile simple/mărunte și asta pentru că avem tendința de a le subaprecia valoarea tocmai datorită faptului că sunt gratis.

Ne putem convinge din realitatea zilelor noastre  că banii mulți (ajunși în mâinile celor care nu știu să-i folosească cu cap) nu aduc fericirea   dând click pe 14 câştigători la loterie care şi-au distrus viaţa după ce au … sunt  14 câştigători la loto cărora banii le-au luat minţile şi care au ajuns mai săraci decât înainte să joace la loterie..

 În mod sigur dacă  iubiți tot ce vă înconjoară veți fi mult mai bogați decât cei care sunt atât de săraci pentru că nu au decât… foarte mulți bani!  

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Ești o victimă sau un învingător … depinde doar de tine !

Se spune ,pe bună dreptate , că atitudinea pozitivă reprezintă pașaportul nostru pentru un mâine mai bun.

Deseori trecem prin momente dificile  cărora nu le înțelegem rostul sau ne consumăm prea mult pentru lucruri pe care nu le putem schimba. Ce- ar fi dacă  ne-am  spune „Totul este bine” și să trecem mai departe, păstrându-ne  atitudinea pozitiva?

Pornind de la „sursa  internet” , merită să învățăm împreună dintr-o  frumoasa poveste cu  un rege african.Se spune că un  rege african avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situaţia în care se afla (bună sau rea) să reacţioneze la fel, spunând: “E foarte bine!” Într-o zi regele şi prietenul său erau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descarcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinând situaţia, prietenul regelui a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!”(asta pentru că , sigur, putea nenorocirea să fie și mai mare). Regele însă a răspuns supărat: “Nu, nu e bine deloc!” şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.                                                                         

Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă primejdioasă.

A fost capturat de canibali şi dus în satul lor. L-au legat

de un proţap şi se pregăteau să-l “prepare”. Unul dintre

canibali care voia să dea foc lemnelor dimprejurul regelui,

 a observat că acestuia îi lipsea vârful degetului mare.

Fiind foarte superstiţioşi, canibalii aveau o regulă pe care

nu o încălcau niciodată şi anume aceea de a nu mânca pe

nimeni care nu era întreg, pentru a nu atrage pedeapsa zeilor. În concluzie regele a fost eliberat.

La întoarcerea sa acasă, regele şi-a amintit întamplarea în care şi-a pierdut vârful degetului şi cuprins fiind de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul său.

“Ai avut dreptate” i-a spus regele prietenului său, proaspăt eliberat. “A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.” Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. “Îmi pare foarte rău că te-am ţinut la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.”

“Nu-i aşa! “a răspuns vesel prietenul regelui, “Este foarte bine!” “Ce vrei să spui cu asta?!?” Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?” “Păi dacă n-aş fi fost în inchisoare, aş fi mers cu tine la vânătoare, şi cum degetele mele sunt întregi, îţi dai seama pe cine ar fi mâncat canibalii…”

Morala: Indiferent în ce situaţie te afli, depinde doar de atitudinea ta dacă va fi o situaţie bună sau una rea, dacă vei fi o victimă sau un învingător!

Nu degeaba  psihologii cred că optimismul este cea mai importanta formă de apărare psihologică împotriva sentimentului de neputință care ne încearcă mereu. Adoptând o atitudine constructivă și pozitivă fata de viitor, ne vor creste șansele să ne îmbunătățim viața . Nu degeaba Jeff Keller spunea că ATITUDINEA ESTE TOTUL .

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper