MĂ TEM CĂ …mai bine să te temi de ceea ce trebuie…

Se spune pe bună dreptate că „ieri” Dumnezeu a fost cu tine, „astăzi” tu eşti sub protecţia Lui, deci nu te mai îngrijora pentru ziua de „mâine”, El este deja acolo.

Când pleca dimineaţa la treabă, un om , în loc de altă vorbă, zicea: 

– Mă tem că nu vom izbuti… 
Când începea să mănânce, îşi arăta îndoiala:
– Mă tem că mâncarea aceasta are să-mi facă rău…
Dacă un cerşetor întindea spre el mâna, omul nostru

nu-i dădea nimic ci numai şoptea:
– Mă tem că mă înşeală…
Iar când cineva îi vorbi despre mântuirea sufletului, el de asemenea îi răspunse:
– Mă tem că-i o înşelare…
Până într-o zi, când preotul, stând cu el de vorbă, îi zise:
– Dumneata spui aceste vorbe: „Mă tem că…” tocmai unde nu trebuie, şi nu le spui unde trebuie.
– Cum adică, părinte ?
– Foarte simplu. Când tragi din ţigară, când treci pe la crâşmă, când înjuri, când minţi şi în alte împrejurări ca acestea, nu zici: „Mă tem că…”, cu toate că tocmai atunci ar trebui să le spui…după care să nu le mai faci.        
Şi omul nostru a rămas pe gânduri din clipa aceea.

Așadar,”nu ne vom teme de ce se va întâmpla mâine, pentru că ieri a avut cine să ne poarte de grijă”.()

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

A fi bogat sau a te simți bogat cu adevărat

Dacă vrei să te simți cu adevarat bogat începe să numeri lucrurile pe care banii nu le pot cumpăra și se regăsesc  în viața ta, în jurul tău.  Mare adevăr !  Nu degeaba Mihai Eminescu a concluzionat  :”Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.” 

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din  această situaţie.  Dar, cum  mergea  el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă.                  

Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.

Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a

mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de

bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi

dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume,

pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea – putere de muncă, bucurie şi voie bună.

Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său. Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.

Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte. Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalţi ?

Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine. Până şi un copac obişnuit. Chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.

Sunt atât de multe  lucrurile pe care banii nu le pot cumpăra și care contribuie din plin la fericirea ta . Iată doar câteva: familia, dragostea, sănătatea, norocul, credința , vremea de afară, un zâmbet adevărat, recunoștința, iertarea, curajul, speranța,etc….

 Nu mai sta pe gânduri , pune-te pe numărat chiar acum…asta dacă vrei cu adevărat să fii fericit și  bogat  cu adevărat !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Fii bun și nu judeca după aparențe

O tânără stătea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aştepte mult timp, şi-a cumpărat o carte şi un pachet cu biscuiţi. Ca să treacă timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat, erau biscuiţii şi pe următorul scaun era un domn care citea ziarul. 
Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alături        
a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignată, dar n-a zis nimic şi a continuat
să citească. În interiorul ei îşi spunea: „Uite ce fel de persoană e acest
bărbat! Dacă aş avea  puţin curaj, i-aş face morală.”
Şi aşa de fiecare dată, când ea lua un biscuit, lua şi el unul.  Acest lucru
o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene. Când a mai rămas în
pachet ultimul biscuit, ea gândea: „Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toţi!” Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat jumătate. „Ah! Asta e culmea!” gândi ea şi îşi luă lucrurile, cartea şi geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când…surpriză! deschizând geanta vede că pachetul de biscuiţi era întreg, neatins, în geantă!
Se ruşină de modul în care s-a comportat şi abia atunci înţelese că pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături. Mai mult acel domn  împărţise cu ea chiar şi ultima bucăţică, fără a se simţi indignat, nervos sau superior, în timp ce ea se comportase urât şi îşi simţise orgoliul atins. Şi nici măcar nu avea posibilitatea să se explice sau să-şi ceară scuze. (sursa internet)
Oare de câte ori în viață   am mâncat „biscuiţii” altcuiva fãrã sã ne dãm seama? Sau, oare  de câte ori ne-am simțit  ruşinaţi de propriile gânduri, atitudini sau fapte pe care , până la proba contrarie  le-am crezut adevărate 100% ? Înainte de  a judeca pe alții ar trebui să ne uităm mult mai bine în jurul nostru și să cântărim lucrurile(greu de spus, nu-i așa!). Cu siguranță dacă ne uităm/judecăm cu mare atenţie ne vom da seama că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Grijă mare de la cine cerem sfaturi…

Arthur Golberg a spus foarte înțelept: “Dacă Columb ar fi avut un comitet de consiliere, ar fi și astăzi doar în rada portului.” Doi băieți au mers sa patineze pe un lac înghețat dar gheața s-a spart și unul din ei a căzut în apă. Prietenul său, care era putin mai mic decât el, l-a văzut zbătându-se în apă și apoi dispărând sub gheata. A încercat cu disperare să spargă gheata izbind-o cu patinele și cu pumnii încercând să ajungă la prietenul sau dar n-a reușit. Deodată a observat o creangă uriașă la marginea lacului. A alergat la ea si a tras-o înspre locul unde prietenul sau era prins sub gheață și, uimitor, a ridicat-o deasupra capului și a izbit gheața, făcând o crăpătura, astfel încât prietenul lui să poată respira. Apoi l-a tras afară din apa.                                                                                                         Oamenii s-au minunat cum a fost posibil ca un băiat așa mic a

fost în stare să ridice creanga aceea uriașă și sa-și salveze prietenul.

Așa că au întrebat cum a fost posibil acest lucru? S-au oferit mai multe

explicații dar cea mai buna a venit chiar din partea băiatului care a fost

salvat. El a spus: “A reușit pentru că n-a fost nimeni prin preajmă care să-i spună că nu poate ridica o creangă atât de mare!”

În mod clar atunci când trebuie sa ceri sfatul cuiva, cere-i întotdeauna celui care  dorește cu adevărat să reușești tot atât de mult pe cât iți dorești și tu. Dacă nu mai bine las-o baltă, nu merită. 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Sinceritatea rugăciunii este ascultată chiar și „pe litere”

Rugăciunea este un gest important în viaţa fiecărui credincios, indiferent de religie. Fie că cere ceva, fie că mulţumeşte, fie că spune „Dumnezeu este mare”, omul care se roagă intră în relaţie cu Dumnezeul în care crede…

O minunată poveste evreiască spune că un ţăran nu prea ştiutor de     

carte oriunde mergea  lua cu el şi cartea de rugăciuni. Memoria nu-l

ajuta foarte tare ca să înveţe rugăciunile pe de rost, astfel că pe unde

mergea, lua cu el şi cartea, care de acum era roasă de vreme şi avea

paginile îngălbenite de atâta buchisit.

Într-o zi, ţăranul nostru plecă cu căruţa în mare grabă şi abia după ce merse multe stadii, îşi aduse aminte că ar cam fi ora rugăciunii. Scotoci în traistă, dar văzu că nu-şi luase cu el cartea de rugăciuni. Uitase să verifice de acasă dacă are cartea în traistă sau nu. Se supără şi se mâhni.

În mersul calului aşa, se strădui din răsputeri să-şi aducă aminte o rugăciune, dar în niciun fel nu reuşea. Aproape că îi venea şi să plângă, când din senin, ce se gândi: ,,Doamne, Tu Care eşti Bun şi le ştii pe toate şi pe toate le ierţi! Uită-Te la mine păcătosul că mi-am uitat acasă cartea de rugăciuni! Şi fiindcă altceva nu mă pricep a face, uite, o jumătate de oră o să rostesc alfabetul de la cap la coadă…Şi de acolo să alegi Tu literele care alcătuiesc rugăciunile, căci Tu le ştii pe toate şi uite aşa poate voi simţi şi eu că mă rog!”.                                                                                       

Şi, se spune că, un înger auzind aceasta a spus în sinea lui:

,,Viu este Domnul Dumnezeul nostru, că nu am auzit până

astăzi o rugăciune mai puternică dâcât aceasta de acum, a ţăranului…”.

Nu-i așa că este minunată și plină de sens povetea .De fapt sinceritatea este oglinda sufletului

nostru. Sinceritatea şi adevărul sunt vitale în relaţiile umane dar şi în relaţia noastră cu Dumnezeu, fiindcă sinceritatea nu este altceva decât  lumina faptelor noastre.

Să ne ajute  Dumnezeu să fim întotdeauna sinceri şi curaţi cu inima, fiindcă Bunul Dumnezeu asta doreşte de la noi.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă

„Clădește-ți casa pe stâncă, nu pe nisipuri mișcătoare”,spune o frumoasa vorbă înțeleaptă,   la fel cum dragostea trebuie să se clădească pe stâncă, nicidecum  pe nisipuri mișcătoare. Așa trebuie să se întâmple și cu “căsuța” noastră lăuntrică…pe măsura ce este clădită pe stâncă, din sentimentele izvorâte din acțiunile ce fac să ne încânte inima, cu siguranță va fi mult mai primitoare,va surâde oricui  va bate la ușă.

Iată istoria a doi prieteni care, traversând deșertul….

…la un moment dat s-au certat, și unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt și l-a lovit.

Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:                         

”Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit și m-a lovit.”

Au continuat să meargă și au ajuns la o oază, în lacul

căreia au decis să se răcorească. Cel care fusese

pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal.

După ce și-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră:

”Astăzi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoie de el.”

Celălalt l-a întrebat:

-Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce?

Acesta i-a răspuns:

Când sunt rănit scriu pe nisip pentru ca vânturile să șteargă amintirea suferinței. Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră, pentru ca ea să dăinuie, neștearsă…

Ce frumoase , profunde și adevărate și vorbele Sfântului Augustin “Învață să scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.”

Așadar,  hai să dăm frâu liber  vânturilor să împrăștie chiar acum în depărtări suferințele, durerile  tale trecute, ca și când ar fi fost scrise pe nisip…în același timp ar fi minunat dacă  ai începe să-ți sapi/scrii în piatră bucuriile ori de câte ori îți mângâie sufletul, asta pentru ca să te poți întoarce la ele atunci când ai nevoie ? Și Doamne , într-o viață de om  avem  nevoie de asemenea mângâieri de-atâtea și-atâtea ori !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Fii exemplul viu pentru cei din jurul tău…

Înainte de a muri, un oarecare rac bătrân ,                  rac

după ce l-a strâns în braţe pe fiul său, i-a spus o

mare dorinţă a lui şi anume: că şi-ar dori ca el,

fiul său, să meargă înainte, ca toate vieţuitoarele,

explicându-i amănunţit cum să procedeze.

La urmă l-a întrebat:

-Înţeles-ai, fiule?

-Da, tată, dar te rog arată-mi şi dumneata cum să fac, măcar un pas-doi .

Lesne de bănuit,ca  bătrânul nu a fost in stare  sa faca acest lucru…

„E grea pretenția fără exemple bune,
Sa fie cineva desăvârșit în lume. ”
(Alecu Donici, Doi raci)

Oare care  părinti nu-și  doresc din tot sufletul  ca odraslele lor să meargă înainte, să aibă succes în viată și să înfăptuiască lucruri deosebite pe care ei nu le-au reușit într-o viață de om.  Dar oare câți dintre ei  au fost capabili să fie pildă copiilor lor ?

Cu siguranță că   dacă noi nu vom fi capabili să fim pilde vii, exemple și modele pentru cei din jurul nostru degeaba ne agităm și ne necăjim de nereușitele copiilor noștri ! Vina este doar a noastră. Dacă vrei să nu-ți fumeze copiii lasă-te de fumat, dacă vrei să facă sport/mișcare fă și tu așa ceva, dacă vrei ..orice  pretenție o fi , este bine ca tu să fii exemplul viu…

Cât adevăr grăiesc  cuvintele înțelepte care provin din China antică :

Aud …şi uit,

Văd …şi ţin minte,

Fac …şi înţeleg.

Copiii , dar nu numai,  sunt  precum oglinda; tot ce văd și aud, ei fac. Așa că fii o reflexie bună pentru ei.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper