Inimile apropiate nu au nevoie de țipete…

Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:

– De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?                                                   

– Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?

întrebă din nou înţeleptul.

– Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude”, încercă un alt discipol.

Maestrul întrebă din nou:

– Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi ? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult.

Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi,cu atât mai tare trebuie să strige,din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav.

De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură.

Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

Şi înţeleptul concluzionă:

-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

O adevărată demonstrație făcută și spusă de marele înţelept Mahatma Ghandi.

De luat aminte ! Cuvintele în plus sunt de prisos.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi.

În cultura africană există un curent etico -filosofic ce se cheamă „ubuntu”. Este echivalentul omeniei din cultura creştină. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi”….Acest principiu zice aşa: „eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi.” Cu alte cuvinte, un om nu se poate dezvolta armonios în mod individualist, ci doar în legătură strânsă cu comunitatea din care face parte.

Nelson Mandela, cunoscutul lider sud african, a fost adeptul acestui principiu. Am citit de curând pe internet despre o întâmplare care ilustrează cum funcţionează „ubuntu”. Este foarte scurtă și merită să o parcurgem , totul pentru luare aminte.                                                                                                

Un antropolog le-a propus un joc unor copii dintr-un trib african,

pentru a le observa comportamentul atunci când se află în

competiţie. A pus un coş plin cu fructe lângă un copac şi le-a

spus că cel care va ajunge primul va câştiga toate fructele.

Copiii s-au aliniat la start şi au pornit spre coşul cu fructe într-un

mod cu totul surprinzător pentru antropologul european.

S-au luat cu toţii de mână şi au alergat împreună.

Au ajuns toţi în acelaşi timp şi s-au aşezat să se înfrupte din premiu.

Cercetătorul i-a întrebat :

-De ce aţi procedat aşa ? Pe niciunul nu l-a tentat să fie singur câştigător al coşului cu fructe?

Copiii au răspuns în cor :

-Ubuntu. Noi ştim că nu putem fi fericiţi câtă vreme cei din jur sunt trişti.

Ceea ce trebuia demonstrat ! Cu siguranță , dacă cei din jurul nostru  sunt fericiti, fericiți vom fi și noi.

Ajutarea celor din jurul nostru  are un efect molipsitor. Ajutând pe cineva, acea persoană va dori să ajute ,la rândul său , alte persoane, etc. etc.  Este vorba despre solidaritate . Doar așa lumea în care ne ducem traiul va deveni mai bună, mai fericită.

„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie să te desparți de egoism.”( Constantin Brâncusi) . Ș-apoi să-i faci fericiți pe cei din jurul tău este cel mai nobil scop posibil.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.

Timpul este poate cea mai importantă resursă de care dispunem noi oamenii. Modul cum ne petrecem timpul este mult mai important decât modul în care ne cheltuim banii. Asta pentru că  greșelile financiare pot fi corectate, însa timpul trece pentru totdeaunaO parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge, dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorată neglijenței. (Seneca)

Imaginează-ţi că există o bancă care îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei. Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?

Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.                       

 În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde.

În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să

foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit

de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă

nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.

Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine.

Trebuie să foloseşti tot timpul din depozitul zilei de azi.

Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes.

Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.

 

  • Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele.
  • Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, întreabă o mamă care a dat naştere prematur copilului ei.
  • Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal.
  • Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul.
  • Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.
  • Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.

Preţuieşte fiecare moment pe care-l ai ! E timpul tău ! Preţuieşte-l şi mai mult pentru că ai pe cineva(sau ceva) drag alături cu care merită să îţi petreci timpul. 

Şi ţine minte: timpul nu aşteaptă pe nimeni! Cum foarte bine spunea și Nicolae Iorga „Pierzi în viață ani și la moarte cercești o clipă”. 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Visul de nota de 4 devenit realitate de nota 10 +

Toate visurile noastre pot deveni realitate – dacă avem curajul să le îndeplinim.”– Walt Disney

Merită să citim împreuna o frumoasă  povestioară inspirațională a unui băiat care nu a renunțat la visul său.

Încă de mic copil, Monty era obișnuit cu caii și munca la fermă.

Tatăl lui era un dresor și se muta de la o fermă la alta, în căutarea unui loc de munca. Pe de altă parte, mutările dese îi afectau activitatea școlară și nu reușea să-și facă prieteni.

Când era în clasa a 4-a, profesoara i-a rugat pe elevi să scrie o compunere despre ce ar vrea să fie când vor fi mari.

A doua zi, Monty a venit la școală cu o lucrare de 7 pagini despre visul său de a avea propria lui herghelie într-o bună zi.

A scris în detaliu cum arata herghelia, câți cai va avea și chiar o schiță a clădirilor principale, a grajdurilor și a anexelor.

Când a primit lucrarea, a avut parte de o surpriză. Era notată cu un 4 mare!

-De ce mi-ați dat nota 4 ? Ce nu e în regulă cu lucrarea mea? o întrebă el pe doamna profesoară indignat.

-Visul acesta nu este realist pentru un băiat ca tine. Nu ai bani, nu ai resurse și provii dintr-o familie modestă. Nu ai nici o șansă să-ți îndeplinești visul, ii spuse profesoara.

-Dacă vrei o nota mai mare, mâine să aduci lucrarea corectată cu un vis mai realist, adaugă ea.

Dezamăgit , Monty s-a dus acasă și l-a întrebat pe tatăl său cum să procedeze.

“Doar tu poți lua aceasta decizie,” îi spuse tatăl său.

S-a întors la școală a doua zi și a adăugat un singur lucru.

-Puteți să vă păstrați nota de 4 , D-na profesoară, eu o să-mi  păstrez visul!

În prezent, Monty Roberts, care a pornit doar de la un vis,                                

are o casă de 4000 de metri pătrați, în mijlocul unei herghelii de 2000 de ari.

Lucrarea pentru care a primit nota 4 este înrămată deasupra șemineului.

După mai mulți ani, profesoara lui Monty a dus o clasa de 30 de copii, la el la herghelie.

La plecare, aceasta i-a spus fostului său elev :

-Știi, Monty, pot să-ți spun ceva acum. Când erai elevul meu, cred că nu am făcut altceva decât să-ți fur visele. În toți acești ani, am furat multe din visele copiilor. Din fericire, tu ai avut suficientă încredere în propriile tale forțe și nu te-ai lăsat influențat de nimeni!

Și iată cum un vis de nota 4 (în accepțiunea hoților de vise) a devenit pentru acest elev o realitate de nota 10 +.

Așadar, „Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, nu renunţa.”– Winston Churchill

Dacă tu nu crezi în visele tale, nu te aștepta să fii susținut de alții. Nu permite nimănui să iți distrugă visele. Grijă mare la hoții de vise din viața noastră !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Fereastra prin care îi judecăm pe alții

„A judeca este lucrul cel mai uşor şi mai obişnuit ; mai greu şi mai rar este să judeci bine.  De ce? Deoarece pentru a judeca e de ajuns să fii superficial şi prost, iar pentru a judeca bine e nevoie de multă gândire şi înţelepciune”.(Henri-Frederic Amiel)

Un cuplu tânăr s-a mutat într-un nou cartier. În dimineaţa următoare, în timp ce ei savurau micul dejun, femeia privise  pe fereastră la vecina lor care a ieșit afară să spele rufele.

-Rufele ei nu sunt foarte curate, spuse fata,ș-apoi continuă:

-Ea nu ştie să le spele corect. Probabil are

nevoie de un detergent mai bun.

Soţul ei s-a uitat să vadă şi el, dar nu a spus nimic.

De fiecare dată când vecina lor ieşea afară să spele

rufele afară, femeia avea aceleaşi comentarii.

O lună mai târziu, femeia a fost surprinsă să vadă pe fereastră cât de curate erau rufele vecinei. Ea a spus soţului ei:

-Priveşte, vecina a învăţat cum să spele rufele corect! Mă intreb cine a învăţat-o asta.

Soţul ei a privit-o şi i-a răspuns:

-M-am trezit mai devreme dimineaţă şi am spălat geamurile noastre.

 Ceea ce vedem când ne uităm la alţii, depinde de puritatea oglinzii prin care privim noi .

Această povestioară nu are cum să nu ne ducă la cuvintele Mântuitorului:“De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seama la bârna din ochiul tău? … Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Mt 7, 1-5) . Parafrazând, de ce vezi tu ceea ce crezi că sunt rufe murdare în casa vecinei tale, dar nu te uiţi la fereastra murdară din propria ta casă ? De lene, și nu numai….

Haideți să deschidem larg fereastra sufletului nostru ca să intre din plin lumina, căldura, bucuria, iubirea, frumuseţea, nădejdea şi credinţa şi astfel vom deveni cei mai avuți oameni, fiindcă adevărata avuție a unui om constă în bogăţia sa sufletească! După asta , cu siguranță , nu-i vom mai judeca greșit pe semenii noștri.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Ce facem pentru pacea lumii?

Băiețelul de 4 ani îşi întreabă într-o seară tatăl ce e acela un război. Auzise expresia la radio la ştiri. 
Tatăl răspunde:

-Vezi tu dragul meu. Două ţări nu se înţeleg şi ajung să se lupte. De exemplu dacă între Statele Unite şi Anglia apare o neînţelegere…
Mama îl întrerupse:                                                                                     

– Nu vorbi prostii. Între Anglia şi America nu sunt niciodată conflicte.

-Dar ce importanţă are, replică tatăl. Dădeam şi eu un exemplu. 
-Cu exemple de-astea vrei tu să făci copilul să înţeleagă, ripostă

mama. Îi umpli capul numai cu prostii.

– Măcar eu i-l umplu cu ceva, răspunse tatăl, dacă ar fi după tine,

ar rămâne cu el gol.

– Eşti ridicol, răspunse mama.
În timp ce părinţii se pregăteau să-şi mai arunce câteva  vorbe grele, băiețelul interveni:

-Vă mulţumesc. Am priceput ce este acela un război.

Tragem linia si concluzionăm cu un minunat citat din Lao Tse:„Ca să fie pace în lume, trebuie ca popoarele să trăiască în pace. Pentru ca popoarele să trăiască în pace, oraşele nu trebuie să se ridice unele împotriva altora. Pentru a fi pace în oraşe, vecinii trebuie să se înţeleagă. Ca să fie pace între vecini, trebuie ca armonia să domnească în familie. Ca să fie pace în casă, trebuie s-o găseşti în propria inimă” . Cu siguranță că o familie nu poate fi  întreagă dacă ea nu transmite iubire, armonie și pace celor din jur. Asta pentru simplul motiv că ne naştem din iubire şi traim iubind.  

Dacă avem  pace în familie, avem pace în inimă şi  extrapolând putem dărui lumii întregi  pacea de care are atâta nevoie.

Ferească-ne Domnul de războaie.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Cum se poate „cumpăra” fericirea?

Nefericirea este pretutindenea, dar și fericirea de asemenea. Nu o spun eu , a spus-o marele Voltaire.

O poveste luată de pe internet  ne arată cât de simplu este să te „faci”  fericit…cu „banii jos”.

Cineva îmi povesti astfel:

„Într-o zi, eram trist. Cugetam la greutăţile vieţii şi avusesem şi o suferinţă, venită de la oameni.

Şi iată că pe uşa casei mele, se ivi prietenul care totdeauna ştia să biruie tristeţea.

Îmi zise:                                                     fericire-mare

– „De ce eşti trist?”

Îi spusei de ce.

El, surâzând, îmi zise:

– „Hai să cumpărăm puţină fericire.”

M-am uitat cu mirare la prietenul meu. El nu glumea, ci râdea cu faţa deschisă:

– „Ia ceva bani cu tine… – îmi spuse – şi plecarăm. Şi prietenul m-a dus de-am căutat nişte săraci, cărora le-am dat de pomană câte un ban. Cu fiecare ban dat, tristeţea pierea din duhul meu, iar când ne-am întors acasă, amândoi eram cu sufletul plin de pace şi de îmbucurare.

– „Vezi” – îmi zise prietenul – „cum se poate cumpăra fericirea?”

Şi de atunci, când încercarea şi tristeţea vin asupra mea, plec şi cumpăr fericirea, dând ajutor(nu doar în bani) celor mai încercaţi şi mai trişti ca mine.

Bine faci , bine primești ,nu-i așa ?

Așadar grăbeşte-te să faci bine cât mai poţi, asta pentru că nu ai putinţa să-l faci oricând. Ș-apoi dacă vrei să faci un bine și să te simți fericit, atunci fă-l când este nevoie.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper