Sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi.

În cultura africană există un curent etico -filosofic ce se cheamă „ubuntu”. Este echivalentul omeniei din cultura creştină. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi”….Acest principiu zice aşa: „eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi.” Cu alte cuvinte, un om nu se poate dezvolta armonios în mod individualist, ci doar în legătură strânsă cu comunitatea din care face parte.

Nelson Mandela, cunoscutul lider sud african, a fost adeptul acestui principiu. Am citit de curând pe internet despre o întâmplare care ilustrează cum funcţionează „ubuntu”. Este foarte scurtă și merită să o parcurgem , totul pentru luare aminte.                                                                                                

Un antropolog le-a propus un joc unor copii dintr-un trib african,

pentru a le observa comportamentul atunci când se află în

competiţie. A pus un coş plin cu fructe lângă un copac şi le-a

spus că cel care va ajunge primul va câştiga toate fructele.

Copiii s-au aliniat la start şi au pornit spre coşul cu fructe într-un

mod cu totul surprinzător pentru antropologul european.

S-au luat cu toţii de mână şi au alergat împreună.

Au ajuns toţi în acelaşi timp şi s-au aşezat să se înfrupte din premiu.

Cercetătorul i-a întrebat :

-De ce aţi procedat aşa ? Pe niciunul nu l-a tentat să fie singur câştigător al coşului cu fructe?

Copiii au răspuns în cor :

-Ubuntu. Noi ştim că nu putem fi fericiţi câtă vreme cei din jur sunt trişti.

Ceea ce trebuia demonstrat ! Cu siguranță , dacă cei din jurul nostru  sunt fericiti, fericiți vom fi și noi.

Ajutarea celor din jurul nostru  are un efect molipsitor. Ajutând pe cineva, acea persoană va dori să ajute ,la rândul său , alte persoane, etc. etc.  Este vorba despre solidaritate . Doar așa lumea în care ne ducem traiul va deveni mai bună, mai fericită.

„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie să te desparți de egoism.”( Constantin Brâncusi) . Ș-apoi să-i faci fericiți pe cei din jurul tău este cel mai nobil scop posibil.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Doar Timpul este capabil să înțeleagă cât de importantă este Iubirea

O viață fără iubire este ca un cer fără stele, fără păsări şi fără culoare,  este asemeni unui copac fără flori sau fructe, este precum un an fără primăvară.

Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Bună Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea, Iubirea şi altele.

Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat . Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.

Bogăţia a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:              iUBIREA SI TIMPUL

– Bogăţie, mă poţi lua cu tine?

– Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:   

– Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?

– Nu te pot ajuta Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe lângă ea:

– Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!

– Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…

Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită încât nu a auzit că o striga.

Dintr-o dată o voce a strigat:

 – Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe ţărm, bătrânul a plecat.

Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:

– Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?

– Era Timpul…

– Timpul? S-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

Cunoaşterea, plină de înţelepciune, i-a răspuns:

 – Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă e Iubirea în viaţă…

Ce s-ar fi făcut oare Timpul fără Iubire ? Probabil ar fi mai fi existat (degeaba) o vreme ș-apoi ar fi dispărut.

Iubirea este cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea cunoaște că el e mai mult decât el însuși, că e una cu totul.(Rabindranath Tagore)

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

O femeie de 69 de ani nu s-a mai folosit de fonduri de 15 ani și spune că este fericită…

Trăieşte fără bani! O femeie de 69 de ani nu s-a mai folosit de fonduri de 15 ani…..aceasta știre am citit-o în Ziarul financiari de ieri. M-a impresionat foarte mult această femeie , care iată a decis să aibă un fel de viață personală care o face , cu adevărat , fericită. 

Heidemarie Schwermer, o femeie în vârstă de 69 de ani din Germania, a renunţat să se mai folosească de bani de mai bine de 15 ani. Nici măcar nu foloseşte vreun card bancar şi mărturiseşte că niciodată nu a fost atât de fericită!                                                                                             Trăieşte fără bani! O femeie de 69 de ani nu s-a mai folosit de fonduri de 15 ani

Se spune că banii n-aduc fericirea, dar o întreţin… în cazul

nemţoaicei Heidemarie Schwermer nici măcar partea cu

„întreţinerea” nu este valabilă, căci femeia de 69 de ani

trieşte fără bani de vreo 15 ani încoace.

Povestea lui Heidemarie a fost relatată de site-ultrueactivist.com

 şi a fost preluată rapid de presa internaţională, căci subiectul este

unul extrem de controversat şi simpul în acelaşi timp.

În urmă cu 22 de ani, nemţoaica a ajuns să se stabilească în Dortmund împreună cu cei doi copii ai săi, în urma unui divorţ complicat. Profesoară la gimnaziu, Heidemarie Schwermer a intrat imediat în contact cu problemele sociale ale noului său oraş de reşedinţă: cea mai pregnantă era situaţia oamenilor fără adăpost. Şocată de numărul lor, femeia a decis că e cazul să se implice şi aşa a înfiinţat un magazin aparte, numit  “Gib und Nimm”, în traducere „Dă şi primeşte”.

Locul a devenit un centru în care oricine poate face shimb între produse, servicii, abilităţi, toate trazacţiile făcându-se fără niciun ban. Treptat, locul a devenit punct de atracţie atât pentru cei fără adăpost, cât şi pentru şomerii care nu reuşeau să-şi găsească un loc de muncă.

Succesul înregistrat de magazinul său a determinat-o pe Heidemarie Schwermer să-şi schimbe propriul stil de viaţă. Astfel, femeia a decis să renunţe la postul de profesoară şi a început să-şi ofere serviciile în schimbul alimetelor sau obiecteler vestimentare. A început cu spălatul vaselor: în urma unei ore de curăţat farfurii şi tacâmuri, a fost recompensată cu 2 cutii de lapte, un kilogram de cartofi şi o pânie. Asta i-a dat curaj şi, începând din 1995, Heidemarie Schwermer nu s-a mai folosit de bani pentru a-şi procura cele necesare, în ciuda comentarilor primite din parte familiei şi a prietenilor. Heidemarie le răspunde tuturor aşa: „Niciodată nu am fost mai fericită!”.

Între timp, femeia în vârstă de 69 de ani, a scris două cărţi desprte noua sa viaţă, iar veniturile obţinute în urma vânzării au fost redirecţionate către o fundaţie de caritate.

Întreaga avere a lui Heidemarie se rezumă la o valiză şi un rucsac, în care îşi ţine bunurile personale şi la un fond de rezervă de 200 de euro pentru urgenţe. Nu are asigurare de sănătate pentru că nu doreşte să i se reproşeze că trăieşte pe banii statului, iar în momentul în care se îmbolnăveşte apelează la remediile naturiste.

https://www.youtube.com/watch?v=djzitB1xyoc

Totodată, Heidemarie călătoreşte prin toată ţară şi prticipă la conferinţe şi cursuri, unde le vorbeşte oamenilor despre stilul său de viaţă.

Concluziile le putem tragem fiecare în felul său, însă adevarul foarte probabil coincide cu cele două citate cu care și închei:

„Dacă nu îţi place ceea ce faci, nu mai continua. Trebuie să iubeşti ceea ce faci.”( ) ,

iar „Dacă-ţi place ceea ce faci, nu vei munci nici o singură zi din viaţa ta.”( )

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper