Cutia cu piersici și iertarea…

A ierta este un semn al puterii noastre, asta pentru că e mult mai ușor să întorci spatele, decât să îmbrățișezi pe cineva care tocmai te-a rănit. „Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.”( Mark Twain)

Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte ,să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.                        

Timp de o săptămână, studenţii au avut

obligaţia să poarte permanent cutia cu ei:

în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea

să şi-o pună la capul patului.

Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilarie.

Apoi, încetul cu încetul, pe masură ce zilele treceau studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustator, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.

O problema dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aiba grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul când s-au revăzut după o săptămână, şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

În cutia ta câte piersici sunt… şi ce ai de gând să faci cu ele?

Sursa acestei povestioare este  internetul, dar pentru aducere aminte, merită citită și recitită ,din când în când , de către fiecare dintre noi.

A greşi este omenesc; a ierta este divin.(după  Alexander Pope) . Osho însă nu este  de acord cu aceasta afirmație. Asta pentru că a greşi este omeneşte şi a ierta este tot omeneşte. A ierta este divin? – atunci ridici asta prea sus, în afara accesului omului. Adu iertarea la îndemâna omului şi învaţă să ierţi. Învaţă să te bucuri de iertare, învaţă să ceri iertare; nu pierzi nimic când îi poţi spune partenerului tău: „Îmi pare rău, am greşit!”

Să ne fie clar :”Numai cei curajoși știu să ierte!” (Lawrence Sterne)

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Cele mai mari cinci greşeli alimentare pe care le facem în post. Cum ne putem îmbolnăvi şi îngrăşa crezând că ne detoxifiem

Cele mai mari cinci greşeli alimentare pe care le facem în post. Cum ne putem îmbolnăvi şi îngrăşa crezând că ne detoxifiem

Mâncarea de post nu este săţioasă, motiv pentru care suntem tentaţi să mâncăm mai mult. Perioada de post este o provocare nu doar pentru suflet, ci şi pentru organism. Privarea de anumite alimente, făcută greşit, poate duce la îngrăşare şi chiar la îmbolnăvire, avertizează nutriţioniştii. Postul, sub aspect culinar, este o perioadă în care organismul este supus la grea încercare, mai cu seamă că nu se respectă un principiu de bază al nutriţiei: o alimentaţie diversificată şi echilibrată.

”Compensarea” lipsei proteinelor animale cu alte alimente, multe dintre ele bombe calorice sau concentrate de ”E-uri”, poate duce, în cel mai bun caz, la îngrăşare, dacă nu şi la îmbolnăvire.

Cele mai mari cinci greşeli de nutriţie pe care le facem în perioada postului şi care ne ”costă” cel mai mult sunt, în opinia nutriţionstului Marius Călinici, următoarele:

 1) ”Postul presupune renunţarea la carne şi la grăsimi de origine animală, adică la acele alimente care generează senzaţia de saţietate. Drept urmare, pentru a ne potoli foamea, vom avea tendinţa de a consuma cantităţi mai mari din alimentele permise, ceea ce duce la îngrăşare”, explică medicul.

 2) Utilizarea preparatelor industrializate etichetate drept alimente de post (pate de post, salam de post, brânză de post şi altele). ”Acestea sunt un îngrozitor amestec de produse sintetice. Cele mai sănătoase alimente de post sunt cele pregătite în casă, în care ştii ce ai băgat”, spune el.

 3) Utilizarea margarinei ca înlocuitor pentru unt, margarina fiind considerată – spune Marius Călinici – de către majoritatea nutriţioniştilor – nesănătoasă, fiind sursă de grăsimi vegetale saturate.

 4)Cantitatea mare de carbohidraţi (pâine, paste făinoase, dulciuri de post şi altele) consumată, de regulă, în această perioadă îmbogăţeşte mult raţia calorică. De asemenea, tot acum se folosesc în exces şi sâmburii, cu efect tot în adăugarea unei valori calorice şi, mai departe, în creşterea în greutate.

 5)”Postul nu este cură de slăbire. Persoanele care reduc raţia în această perioadă, după încetarea postului pun înapoi tot ce au dat jos şi ceva în plus!”, avertizează nutriţionistul.

”Postul se ţine dacă ai credinţă. Dacă nu, e doar o manifestare superficială, care nu ajută la nimic”, încheie medicul.

Sursa : Adevarul.ro

Acest post se încheie pe 24 decembrie. Prin durata lui de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Astfel, creștinii postind 40 de zile, se învrednicesc să primească Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și născut din Fecioara Maria. Postul curăţeşte ochiul iar  rugăciunea curăţeşte mintea. Este motivul pentru care  trebuie să mâncăm atât, încât, după ce am mâncat, să mai vrem să ne rugăm.

Ș-apoi postul trebuie să ne inspire către gânduri mărețe și să ne facă să îmbratișăm înaltele idealuri ale credinței, dar ar trebui să ne amintească și de lucruri mărunte la prima vedere : un pahar de apă pentru cel însetat, o vizită făcută celui bolnav, o haină dăruită celui dezbrăcat, o masă pentru cel înfometat, un cuvânt bun pentru cei aflați la necaz . Așadar ,hrăneș­te, îmbracă, muncește, fii de folos oamenilor, ajută un invalid, nu trece pe lângă un om fără un cuvânt blând, fii ama­bil, primește-l pe cel străin, împarte câștigul tău cu cel sărac. Amintește-ți că cei fără  adăpost, cei lipsiți, cei schilozi sunt mari înaintea lui Dumnezeu. 

Toate aceste  fapte bune  este bine să le facem în taină. Să fie secretul nostru și al celui ajutat, pentru sufletul nostru.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Dacă ziua de mâine nu ar mai veni…

Când ești fericit îți place melodia, iar când ești trist îți plac mai mult versurile…la piesa pe care v-o propun astăzi vă propun să ne bucurăm de melodie și să luăm aminte versurile….

... Dacă ziua de mâine nu ar mai veni..

Pentru ca am pierdut pe multi
Dintre cei dragi in viata mea..
Care niciodata nu au stiut
Cat de mult i-am iubit..
Acum traiesc cu regretul,
Ca adevaratele mele sentimente pentru ei
Nu au fost aratate niciodata…
Asa ca mi-am promis
Sa ii spun in fiecare zi
Cat de mult inseamna pentru mine,
Sa nu ajung in clipa
In care nu voi mai avea o doua sansa
Sa ii spun cat de mult o iubesc.

Daca ziua de maine nu ar mai veni,
Oare ar sti cat de mult o iubesc?
Oare am incercat sa-i arat in fiecare zi
Ca ea e aleasa mea?
Si daca viata mea pe pamant s-ar termina..
Si va trebui sa infrunte viata fara mine,
Oare dragostea pe care i-am oferit-o in trecut
Va fi suficienta sa dureze?
… Daca ziua de maine nu ar mai veni..

Spune-i acelei persoane pe care o iubesti
Ceea ce gandesti despre ea..
… Daca ziua de maine nu ar mai venï..

…Cum bine zice proverbul nostru românesc „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!” Asta pentru că, tânăr sau bătrân, ziua de mâine nu se știe dacă ne va mai fi dată.  Ne naștem pe rând și murim pe sărite. Astăzi poate să fie ultima zi în care îi vedem pe cei dragi sufletului. În concluzie, nu mai aștepta, fă-ți timp ASTĂZI   pentru un zâmbet, o îmbrătișare, un sărut , o vorbă bună pentru cei dragi. La toate astea adaugă vorbe dulci , adevărate precum „te iubesc” , „ești neprețuit(a)”,“îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” .

Toate astea pentru că ziua de ieri a trecut,cea de  mâine nu există încă, iar ceea ce  contează este ASTĂZI, PREZENTUL.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Andreea Bocelli și o mamă de milioane

„De data aceasta vreau să vă spun o mică poveste. Și ea începe în felul următor: O tânără soție însărcinată a fost dusă la spital pentru o simplă criză de apendicită. Medicii au fost nevoiți să-i pună ghiață pe stomac, iar la finalul acestor tratamente medicii i-au recomandat să avorteze copilul. I-au spus că aceasta e cea mai bună soluție pentru că pruncul se va naște sigur cu o anumită dizabilitate / infirmitate.                                                      

Dar tânara și curajoasa soție a decis

nu facă avortul și copilul s-a născut. 

Acea femeie era mama mea și acel copil eram eu.

Poate sunt subiectiv dar cred că ea a făcut

alegerea potrivită. Și sper că această poveste să fie un îndemn pentru acele mame care se află uneori în momente dificile, în momente de viață complicate, dar vor să-și salveze viața copilului.

Ca rămas bun vă voi cânta o melodie foarte îndrăgită de copii mei și sper că vă place și vouă și am inclus-o pe ultimul album.

Cântarea e frumoasă pentru că e veselă, o cântare care exprimă fericirea.” (Andreea Bocelli)

Sursa : internet

Mărturisesc cu nu am știut până de curând povestea adevărată și emoționantă a vieții lui  Andrea Bocelli…o adevărată mamă ,de „milioane” aș zice,a făcut ca  fiul său să nu devină o simplă cifră într-o statistică (nr. avorturi) și ne-a fericit cu un mare artist care ne încântă viața. Andrea Bocelli nu este numai un mare tenor, ci și o mare legendă! Este cel mai iubit tenor din lume iar semnătura vocii lui este recunoscută de toată lumea. Andrea Bocelli este una dintre cele mai mari embleme ale celui de-al treilea mileniu, ca mărturie stând steaua sa de pe Hollywood Walk of Fame. Bocelli deține o mulțime de premii și distincții, printre care: „Best Singer Of The Year”, „Best Seller Of The Year”, „Best Italian Singer”, „Best Classical Interpretation”, „Album Of The Year”, „World’s Best-Selling Classical Artist”, „America Award”, „Bestseller Of The Year”.

Andrea Bocelli s-a născut, într-adevăr, cu niște probleme oftalmologice și a orbit de tot la 12 ani. Cu toate acestea, a ajuns Andrea Bocelli.

Jos pălăria pentru Andrea Bocelli, plecăciune pentru mama care l-a adus pe lume.

Cuvintele sunt de prisos , concluzii de tras nenumărate.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

 

Savuraţi cafeaua, nu ceştile !

Ce este viaţa? O întrebare pe care ne-o punem mai mereu , atât noi , oamenii simpli, cât și  marii gânditori,  compozitori,  poeţi ,etc. și care are o mulţime de răspunsuri . Iată o poveste luată de pe net referitoare la ce este viaţa şi, mai ales, la cum trebuie ea trăită.

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toți având joburi și poziții de vis, mașini și case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuția a alunecat treptat   

spre cât de stresantă și obositoare e viața zi de zi. 

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună

și s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea

și o mulțime de cești. Unele erau din porțelan fin, altele

din sticlă, plastic, unele arătaând normal, altele foarte

delicate și scumpe, unele cu inserții aurite, altele cu

toarta ciobită, și i-a rugat pe fiecare să se servească.

Când toți aveau câte o ceașcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă ați observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceașcă scumpă și fină lăsând ceștile simple și ieftine goale pe masă.

E normal să vreți ceea ce e mai bun în viață, dar tocmai asta e sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi. Nu conteaza ce ceașcă ai ales, cafeaua are același gust. Ceașca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce ați vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceașca și totuși, inconștient, ați ales cele mai scumpe și bune cești. Și apoi ați început să vă uitați la ceașca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasa decât a voastră. Viața e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, mașina, casa, hainele, poziția în societate sunt ceștile. Doar ne ajută să ne trăim viața, dar nu sunt VIAȚA.

Hainele pe care le avem, poziția în societate și banii nu înseamnă viața. Doar ne ajută să trăim viața. Nu definesc ceea ce înseamnă viața. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioși pe alții care au mai mult și nu reușesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceașcă, uităm să savurăm cafeaua.  Savuraţi cafeaua, nu ceştile ! Și beți cafeaua cu oamenii dragi alături.  Poate nega cineva  bucuria unei cafele savurată acasă în sânul familiei, la slujbă alături de colegi, sau la o cafenea alături de prieteni adevărați? Acasă înseamnă dragoste, la serviciu înseamnă  colegialitate,poate prietenie,  la terasă poate fi  socializare,  relaxare, câte și mai câte.

Cei mai fericiți oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiți oameni știu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei FAC viața să fie frumoasă.

Demonstrația D-lui profesor vă rog să o luați ca  o „alegorie”, ca o lecție de viață poate,sau …ca atare. În viață contează  mai puțin finalul,destinația . Ceea ce contează și este decisiv în viață este drumul, călătoria, prietenii din jurul nostru care ne fac viața mai frumoasă, lucrurile de suflet, familia. Cele materiale , așa cum vin așa și  pleacă… cu toții avem ambiții și este bine sa fie așa, însa este important să nu uitam nici un moment de unde am plecat, cum am evoluat și să sărbătorim asta mereu  alături de cei dragi.

A dovedi această viaţă minunată trebuie să reprezinte scopul existenţei noastre pe pământ.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Mă ridici să fiu mai mult decât pot să fiu

Când sunt descurajat şi,  sufletul meu, atât de obosit
Cînd vin dificultătile şi inima mea este împovărată
Atunci, sunt liniştit şi aştept aici în tăcere,
Până cînd vii şi stai un moment cu mine.

Mă ridici, ca să pot să stau pe munţi
Mă ridici, să păşesc pe mări furtunoase,
Sunt puternic, când sunt pe umerii tăi,
Mă ridici să fiu mai mult decât pot să fiu…

***********

Un adevărat imn al prieteniei, nu-i așa !

Se potrivește de minune cu proverbul românesc „Prietenul  la nevoie se cunoaşte”… În viaţă ai nevoie de prieteni , dar atenție , de prieteni adevăraţi, nu din aceea  care vor doar să se folosească de tine,așa ziși prieteni de vreme bună.  Un prieten adevărat, este acela care nu te părăsește când apare furtuna. Așadar , așteaptă să vină o furtună în viața ta și fii atent câți prieteni mai rămân în jurul tău …cu siguranță foarte puțini ! Asta este , din păcate,dar viața este frumoasă !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Să dai de bună voie nu presupune a aștepta și recompensă pentru asta

Este , oare , corect arhicunoscutul  ”Dacă îmi dai/faci , îți dau/fac”?

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. 

Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre,

iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi.

Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă

fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

De fapt un dar condiționat de un alt dar, drept mulțumire, umilește datul respectiv. Asta pentru că atunci când dai, o faci din prea plinul sufletului tău și nu te poți aștepta ca sufletele care primesc să se împovăreze cu obligații pe care nu le-au gândit ca fiind obligatorii pentru ele, cele care nu au pretins nimic!

Ș-apoi să  dai de bună voie nu presupune  a aștepta și recompensă pentru acest gest, care se vrea nobil !

Cu siguranța asta se va întoarce/răsfrânge asupra ta…în timp.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper