Cum se face educația la alții? Modelul spartan aplicat de japonezi

Știați că în școlile japoneze nu există femeie de serviciu? Că dacă un copil de 4 ani merge singur pe stradă sau cu metroul nimeni nu sesizează Protecția copilului? Și că prețul unei case este dat de reputația școlii din zona respectivă? Japonia are o cu totul altă mentalitate și un sistem de educație care multora li s-ar putea părea spartan. 

De la 3 ani, copiii din Japonia merg neînsoţiţi la grădiniţă. Iar de la 4 ani circulă singuri cu metroul. În Ţara Soarelui Răsare, micuţii sunt învăţaţi să fie modeşti şi politicoşi aşa că niciodată nu veţi vedea un copil care face nazuri.

Deşi trăiesc în una dintre cele mai tehnologizate ţări din lume, japonezii îşi cresc copiii după principii si valori vechi de sute de ani. Aceştia sunt educaţi să fie liniștiţi, modeşti şi politicoşi, astfel încât să nu îi deranjeze niciodată pe cei din jur. O altă valoare care le este insuflată copiilor de mici este respectul: respect pentru cel de lângă tine, respect pentru locul în care trăiesc şi respect pentru societate. De unde a pornit însă totul?

„Japonezii au crezut întotdeauna că trăiesc ca într-un sat. Fiind o insulă şi neavând unde să se ducă, ăsta a fost principiul lor, că nu au unde să se ducă mai departe de această insulă, şi că trebuie să trăiască unii cu ceilalţi. Şi atunci este foarte important să nu se deranjeze unii pe ceilalţi. Iar în momentul în care tu arunci ceva pe jos sau vorbeşti un pic mai tare sau jigneşti pe cineva, în momentul respectiv l-ai supărat pe celălalt, toată comunitatea va şti şi el nu se va mai simţi bine în această comunitate”, explică Alexandra Jidiuc, specialist în cultura niponă.

Deşi sunt cunoscute pentru blândeţea şi armonia cu care îşi cresc copiii, mamele japoneze încearcă să îi responsabilizeze de la cele mai mici vârste. De exemplu, ele îşi poartă bebeluşii în slinguri peste tot, tocmai pentru a-i obişnui de mici cu toate activităţile.

Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. Încă de la şcoală şi până când termină liceul, elevii se ocupă exclusiv de curaţenie.

În Japonia există personal special care să se ocupe de curăţenie DOAR în aeroporturi, acolo unde este un flux mare de turişti străini, şi în marile corporaţii. În rest, în toate institutiile publice, funcţionarii se ocupă de această activitate.

„Noi facem curăţenie la şcoală! După prânz, cu cârpa, ştergem tot de pe podea şi facem curăţenie şi la toaletă”, spune Chinatshu Kawamoto, profesoară de limba japoneză, aflată în România.

În şcolile japoneze nu există femeie de serviciu. Este iarăşi un element care pe mine m-a surprins în condiţiile în care la noi copilul nici măcar tabla nu o şterge, pe principiul că trebuie ştearsă de doamna învăţătoare”, spune Alexandra Jidiuc.

„Mamele japoneze îi ajuta pe copii, dar mai mult îi încurajează: Hai! Tu poţi să faci singur! Dar părinţii români ajută copilul imediat, îi şi îmbracă”, a constatat Chinatshu Kawamoto.

Chiar dacă pentru europeni poate părea exagerat, mamele îşi lasă copiii să meargă singuri la grădiniţă, încă de la vârsta de 3 ani. În prima zi îi conduc să le arate drumul, în a doua zi doar îl urmăresc şi din ziua a treia cei mici sunt pe cont propiriu.

În schimb, „părinţii români iau ghiozdanul copilului şi îl cară ei, la noi copiii au responsabilitatea ghiozdanului lor”, spune Chinatshu Kawatomo.

Rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil. De aceea, nu va fi o surpriză pentru nimeni să vadă un copil de 4-5 ani care merge singur cu metroul. Mai mult, în Japonia, nici un părinte nu îşi duce copilul la şcoală cu maşina.

Nu sună nimeni la Protecţia copilului şi surpriza este că aceşti copii nu au nici telefoane mobile la ei. Folosesc telefoanele publice şi este considerat un proces de responzabilizare a copilului de mic, pentru că mama japoneză spune că Dacă eu nu îmi învăţ copilul ca la 6 ani să meargă cu metroul, când va învăţa acest lucru?”, explică Alexandra Jidiuc.

În cultura niponă EDUCATIA este pe primul plan. Preţul unei case, de exemplu, este dat de reputaţia şcolii din zona respectivă. Şi dacă până la 3 ani părinţii răspund pentru faptele copilului, când intră la şcoală autoritatea este încredinţată EXCLUSIV profesorului.

Deşi elevii au un program de şcoală normal, după orele de curs fiecare elev participă la cluburi și merge la bibiotecă.

„Studiază foarte mult în afara casei, pentru că sunt spaţii special dedicate studiului. O să îi vedeţi că sunt mereu cu cartea după ei, toţi copiii japonezi au o carte mai ales în metrou şi permanent citesc”, povestește Alexandra Jidiuc, specialistă în cultura japoneză.

În Japonia nu veţi vedea niciodată copii înfofoliţi. La 10 grade puştii poartă tricouri cu mânecă scurtă. De asemenea, în Tara Soarelui Răsare nu există teama de…. curent.

„Copiii japonezi, chiar dacă afară e frig, se îmbracă în tricou cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi şi se joacă afară, de aceea sunt foarte rezistenţi”, spune Chinatshu Kawatomo.

„În metroul japonez există aer condiţionat, era extrem de rece după părerea mea, iar eu şi soţul meu eram destul de infofoliţi şi am văzut un copil care avea maxim o lună, era nou-născut şi era fără ciorapi în picioare, într-un body şi atât. Nu era învelit cu păturica şi nu părea să fie nesănătos”, a povestit Alexandra Jidiuc.

Mamele japoneze ţin foarte mult ca cei mici să aibă o alimentaţie sănătoasă. Pe lângă orez şi peşte, din alimentaţia nici unui copil nu lipsesc fructele şi legumele.

Sunt cunoscute la nivel internaţional BENTO-urile – acele cutiuțe ale lor de mâncare în care mamele japoneze decorează orezul cu tot felul de feţe draguţe, tocmai pentru a îi determina pe copii să mănânce şi legume.

Copiii japonezi nu fac mofturi nici la masă. Explicaţia…

„În cultura japoneză se spune că există un spirit în orice. Şi în momentul în care nu mănânci tot sau nu te comporţi frumos la masă, arunci mâncarea sau scaunul de la masă, se spune că superi spiritul respectiv: al scaunului, al mâncării, al mediului înconjurător şi atunci, dacă tu superi spiritul şi el se va supăra pe tine şi se va întâmpla ceva negativ pentru tine”, precizează Alexandra Jidiuc.

În Tara Soarelui Rasare, nu veţi întâlni nicodată un copil care să facă o criză de isterie în magazin, pentru că nu i se cumpară jucării… Nu veţi întâlni tineri care să fie zgomotoşi pe stradă, să ţipe sau să jignească pe cineva.

De asemenea, ei consideră că este nepoliticos să te uiţi la străini, aşa că toţi se concentrează pe ce au de făcut şi nu se uită la persoanele din jur. Este motivul pentru care majoritatea copiilor sunt timizi şi ruşinoşi.

În societatea niponă există un cult al mamei, dar şi al profesorului, tocmai pentru că ei pregătesc copiii pentru viaţă şi societate. Mentalitatea japoneză este că fără EDUCATIE şi fără o SOCIETATE EDUCATĂ, nu există nici viitor!  

Sursa: www.digi24.ro

Un articol impresionant despre cum se cresc copiii într-o țară dezvoltată. L-am inclus  la rubrica „Curiozități” tocmai pentru faptul că multe practici ne surprind și  care pe la noi în România nu se folosesc. Așadar, iată ceea ce pe la noi pare anormal, în Japonia „anormalul”  dă siguranță unui viitor garantat. Cuvântul cheie care contează și care s-a repetat la nesfârșit a fost…EDUCATIE. Mai are rost să ne punem întrebarea : de ce Japonia  are statutul de MARE PUTERE MONDIALĂ? Concluzia este că se poate și altfel , oameni buni. Dar oare mai este timp ?  

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

26 de gânduri despre &8222;Cum se face educația la alții? Modelul spartan aplicat de japonezi&8221;

  1. Locuiesc de peste zece ani in Japonia am doi copii unul la Sc si unul la grădinița .copii de Sc de la clasa întâi pana la clasa a șasea se întâlnesc intrun loc stabilit de școala in apropierea locuinței si pleacă in grup la școala in jur de 7pana la 15 copii depinde de câți copii locuiesc in zona.parintii stau cu rândul la semafoarele si străzile fără semafor cu un steguleț galben in mâna cu care opresc mașinile când trec grupurile de copii in consecință copii sunt supravegheați de când pleacă de acasă pana ajung la Sc însuși directorul școlii dimineața iese in fata școlii sunt bineînțeles si copii care sunt aduși pana in Sc cu mașina .La grădinița copii sunt duși si aduși cu mașina personală sau cu autobuzul grădiniței ,nu am văzut si nu am auzit niciodată de un copil care sa vina sau sa plece singur de la grădinița .Cand ajunge autobuzul grădiniței dacă nu ești in locul stabilit ,trebuie sa mergi sa îți iei copilul de la grădinița nu exista copil lăsat singur sa meargă sau sa se întoarcă de la grădinița .chiar si copii de Sc se întorc in grupuri stabilite iar cei de clasa întâi care termina cursurile mai repede sunt însoțiți de profesori pe o anumită distanța si de acolo vin mamele sa ii preia.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Excelent articol! O țară în care respectul și onoarea sunt valori supreme. Nu întâmplător, la japonezi samuraii preferau sinuciderea (harakiri), decât o viață lipsită de onoare! Și acum îmi amintesc lecța de istorie din clasa a X-a, când profesorul ne spunea că în școlile japoneze copiilor li se spune de sute de ani că Japonia este o țară săracă (lipsită de mari resurse), dar cea mai mare bogăție este inteligența japonezilor. de aceea în școlile japoneze se învață serios, pentru a avea oameni cât mai educați. Asta nu vrem noi să înțelegem…
    Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Multumesc preten drag pentru acest material surprinzator si interesant. La japonezi dragostea pentru cei mici se manifesta printr-o excelenta responsabilizare iar la noi printr-o dulce cocolosenie, totul tine de traditie si educatie…
    Un lucru e sigur, aici nu va fi niciodata ca la ei.
    Un week-end minunat iti doresc,

    Liz 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Mare dreptate ai , din pacate…totul vine din trecut, preluate chiar de noi si duse mai departe…tine de educatia de mic copil…la noi vai de scoala, vai si …vai…dar totusi sa fim optimisti si sa incercam sa facem mult bine prin preajma…poate asa ,pas cu pas(n-am vrut sa citez pe „primul om din(la) stat) vom face ca lucrurile sa mearga mai bine…acolo unde se poate…sa ai o seara excelenta de sambata! In plus iti transmit cu drag un zambet, o floare, o raza de soare, …un gand bun…

      Apreciat de 1 persoană

  4. Faptul că merg copiii la grădiniță și la scoală neînsoțiți este lăudabil, copii învață să se orienteze și să se descurce singuri; problema răpirilor de copii este rezolvată acolo, există o educație, organizare și respectare a legilor mult mai eficientă. Toate cele bune !

    Apreciat de 1 persoană

    • Adevarat, Georgeta… acolo toate lucrurile sun mai asezate si vin din trecutul lor….sa ai o zi minunata in continuare, iar w/e care este pe „vine” sa-ti fie plin de bucurii !:) 🙂 🙂

      Apreciază

  5. E doar o chestie de civilizatie… care unora le lipseste. Eu, una, am fost educata in spiritul asta (si nu sunt o exceptie) inca de mica: „Fa-ti patul, strange jucariile, pune-ti hainutele la locul lor, lasa ordine in jurul tau, spala vasele, nu rade de copiii care nu sunt ca tine, nu te uita in gura oamenilor cand vorbesc, respecta-ti profesorii…” Sigur, de Japonia ne desparte cale lunga, si nu vorbim aici doar de distanta, ci si de cultura, de civilizatie. Din pacate, societatea in care traim ne-a „calit” intr-un sens care exclude adeseori minimele reguli de bun-simt. Ma gandesc insa ca inca nu e totul pierdut. Am motive sa cred asta. 🙂 Totusi, ziua in care copiii romani se vor duce singuri la gradinita nu cred ca o s-o mai apuc… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Cel mai bun lucru este ca ai ramas optimista…iar daca n-o fi cu gradinita, macar cu mersul la scoala sa se intample…si ai dreptate, draga Oana, este o chestiune de civilizatie si cu cat lipseste la o mai mare masa de romani , cu atat mai greu va fi in continuare . Multumesc pentru trecerea ta cu urme intelepte ! Sa ai o zi frumoasa si un w/e cu mult soare in suflet ! Ce-ar fi daca am bate deseara Franta?! Cred ca tot nu vor merge copiii romanilor la gradinita/scoala singuri…:) 🙂 :)…inca odata…ZI FAINA !

      Apreciat de 1 persoană

  6. România nu va fi niciodată̆ Japonia!
    Este singura naţiune care a suportat vreodată un atac nuclear.
    Japonia este singura țară din lume condusă de un împărat.
    Japonia este singura țară care are ca limbă oficială unică japoneza
    Este singura naţiune care a suportat vreodată un atac nuclear.
    Japonia este singura ţară care nu dă cetăţenie la musulmani.
    Japonia este singura ţară unde găseşti love-hoteluri la tot pasul.
    Japonia este singura ţară în care exista străzi muzicale.
    În Japonia nu dispare fizic, ci se prăbușește psihic.
    Japonezii cunosc şi respecta regulile.

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc Aliosa pentru valsul minunat ! Ai mare dreptate cu iarna nu-i ca vara….se pare ca asa va fi mereu…desi parca nu mai avem asa ierni grele…asa ca cine stie poate si pe la noi va fi mai bine…sa ai o zi minunata si un w/e plin de frumos!:)

      Apreciază

  7. Am mai citit despre ei…interesanta chestia cu spiritul a tot ceea ce ne inconjoara…Stiu ca dupa revolutie erau unele sali de arte martiale ce practicau modelul japonez, ma refer la curatenie. Elevii curatau sala(dojo-ul) la inceputul si la sfarsitul antrenamentului. Se mergea la sala cu o ora inainte tocmai pentru a face acest ritual. Si se statea o ora dupa, tot pentru curatenie. Chestia asta a rezistat cativa ani…acum nu se mai face asa ceva…si daca ai sti cata mizerie este in unele sali de sport din scoli…dar nu vreau sa comentez mai multe, ca intram in alt subiect…Si cred ca au dreptate! Suntem prea protectori cu copiii, prea ii cocolosim…de parca nu as sti….:)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s