Adevăratele minuni…

fericirea 2Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:

– Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!

– Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?

– Cum la ce? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!

– Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând?

– Nu! – a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere, însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraş la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut că nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.

– De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atâtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tău, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul că mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele. Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vreau să aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a însoţit pe acesta până la bisericuța apropiată. Au intrat împreună, au aprins câte o lumânare şi au început să se roage încet, în faţa unei icoane. În sufletul său, omul necredincios până atunci, a înţeles că nu lumea era de vină, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trecea pe lângă ele, fără să le observe.

Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-şi parfumul?

Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi devotamentul unei mame pentru copilul ei?

Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea minunea minunilor? 

Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

Sursa :internetul

Fericirea își are izvorul  din lucrurile simple, care în majoritatea lor ne sunt prin preajmă. Trebuie doar să le „băgăm” în seamă zi de zi , ceas de ceas, totul pentru a nu călători, în singura noastră viață de pe pământ, pe un drum paralel cu fericirea. 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Adevăratele minuni…&8221;

  1. Foarte frumoasă istorioară. Într-adevăr, lumea e plină de minuni. Noi înșine suntem „minuni” ale lui Dumnezeu, dar ce greu înțelegem acest mare adevăr. Pilda acelui orb este o lecție extraordinară!
    Toate cele bune! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. asa cred si eu ca …nu suntem fericiti pentru ca am „Uitat” sa fim simplii !! ne „sofisticam” ne complicam ne „socializam,”…traim dupa jaloane..ori asta nu ne face fericiti…dar si eu am aflat acum…mai „matura” sau mai coapta si …cred ca esti fericit daca esti liber ..!! dar liber inseamna ..SIMPLU…si ne intoarcem la ce spuneai….!!

    Apreciat de 1 persoană

  3. De multe ori, „furati” de tumultul vietii cotidiene, uitam sa ne bucuram ca suntem sanatosi, ca traim, ca avem un caine care sa se gudure pe langa noi, ca cerul e albastru, ca nu e razboi…Uitam sa multumim Celui de Sus pentru tot ceea ce avem si sa ne bucuram de tot ceea ce ne da . Uitam…pentru ca uitarea e omeneasca.. E bine sa ne mai amintim din cand in cand, fie si doar pentru cateva clipe..
    O saptamana frumoasa iti doresc !

    Apreciat de 1 persoană

    • Asa este Dana, mai uitam, ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti ! Important ca , macar din cand in cand, sa fim multumiti ca avem asta, aia,etc…din pacate doar cand suntem privati de ceva ne dam seama de importanta a tot ce avem si a tot ce ne inconjoara ! Seara faina ! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s