Mirabila sămânță, mirabila natură…sculptori desăvârșiți ai roșioarei cu „cioc” din grădina părintească…..🙂 🙂 🙂
Consemnat(culeasă) astazi ,30.07.2016….
Natura este o artă încă necunoscută omului. N-o spun eu , a spus-o Al. Pope, iar roșia din imagine , culeasă astăzi din gradina dragilor mei părinți(care zâmbesc și ei din stele), este grăitoare.
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
Nu pot să mă abțin…Chiar dacă a fost o zi de 13, drept este că a n-a fost nici marți și nici vineti ,ieri am avut cele mai multe vizualizări (7.534) și cei mai mulți vizitatori (6.860 ) . Asta după un an și jumătate de existență în care abia dacă am învățat sa merg pe picioarele mele, între noi fie vorba chiar și acum mă mai „bălăngănesc” 🙂 🙂 🙂 !
Convins fiind că este ceva ceva trecător , că este doar întâmplare de-o zi, țin să vă mulțumesc din tot sufletul pentru asta , dragii mei prieteni de toate vremurile, așa ca de la suflet pentru (cu) suflet !
❤ ❤ ❤
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
Winston Churchill spunea într-un moment de înțelepciune că pesimistul vede dificultatea în fiecare oportunitate, iar optimistul vede oportunitatea în fiecare dificultate. Despre oportunități am gasit pe internet o foarte interesantă povestioară armenească, adevărată lecție de viață.
Un amarat, care muncea degeaba, a hotarat sa mearga la Dumnezeu si sa se planga de soarta lui nenorocita. Zis si facut. Pe drum a intalnit un lup care l-a intrebat incotro se indreapta.
– Ma duc la Dumnezeu, sa ma plang, a spus omul. A fost tare nedrept cu mine.
– Vrei sa-mi faci un bine? a intrebat lupul. De dimineata pana seara, iar uneori chiar si noaptea, alerg in toate partile dupa hrana. Intreaba-l, asadar, pe Dumnezeu: de ce, Doamne, l-ai mai facut pe lup, daca tot il lasi sa crape de foame? Omul a fagaduit sa puna intrebarea si a pornit din nou la drum. Ceva mai incolo a intalnit o fata fermecatoare, care a dorit si ea sa afle tinta calatoriei sale.
– Daca ajungi la Dumnezeu, i-a zis fata, vorbeste-i, rogu-te, si despre mine. Spune-i ca ai intalnit pe pamant o fata fermecatoare, blanda, frumoasa, bogata, sanatoasa, si totusi nefericita. Cum sa-mi gasesc oare fericirea?
– Am sa-l intreb, a spus nevoiasul. A mai mers o vreme si s-a oprit sa se odihneasca la umbra unui copac. Copacul, desi crestea pe pamant bun, era cam pipernicit si ii cazusera aproape toate frunzele. L-a intrebat si el unde se duce, apoi i-a spus:
– Ai putea sa-i vorbesti lui Dumnezeu si despre mine? Spune-i ca nu inteleg ce mi se intampla. Vezi tu, pamantul acesta este roditor, si totusi n-am frunze nici iarna, nici vara, as vrea sa am frunze verzi precum ceilalti copaci, as vrea sa am si roade; ce sa fac?
Omul i-a fagaduit copacului ca ii va spune lui Dumnezeu toate aceste lucruri, dupa care si-a vazut de drum. Dupa ce a mers cale lunga si a trecut printr-o multime de peripetii care nu ne sunt istorisite, a ajuns la Dumnezeu, i-a dat binete si i-a zis ce-l framanta.
– Te porti cu toti oamenii la fel, a spus el. Uita-te la mine: muncesc din rasputeri, zi si noapte, traiesc in nevoie si duc o viata amara. Cunosc o multime de oameni care muncesc mult mai putin decat mine si care o duc mult mai bine. Spune-mi, daca poti, unde este egalitatea? Unde este dreptatea?
– Am sa-ti daruiesc norocul vietii tale, a raspuns Dumnezeu. Foloseste-te de el si ai sa fii bogat si fericit. Acum intoarce-te acasa.
Inainte de a pleca, omul a vorbit despre lup, despre fata si despre copacul cel pipernicit. Dumnezeu i-a dat sfaturile trebuincioase. Omul a facut, asadar, cale intoarsa. A intalnit in drum copacul si i-a spus:
– Dumnezeu mi-a dezvaluit ca la radacina ta se afla ingropata o comoara de aur. De asta n-ai frunze. Indata ce va fi scoasa comoara, crengile tale au sa inverzeasca.
– Minunat! a strigat copacul. Repede, sapa la radacina mea si ia aurul!
– Nu, nu, nu pot. Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele. Trebuie sa ma intorc acasa si sa ma folosesc de el! Si a mers mai departe. S-a intalnit cu fata cea nefericita, care l-a intrebat:
– Ei? Ce ti-a spus Dumnezeu?
– Mi-a spus ca, daca vrei sa fii fericita, trebuie sa-ti gasesti un sot cu care sa imparti bucuriile si durerile.
– Ia-ma de nevasta! l-a rugat fata. Ia-ma de nevasta si vom trai fericiti impreuna!
– Nu pot, n-am vreme! Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele si trebuie sa ma intorc acasa si sa ma folosesc de el! Cu bine! Cauta-ti alt barbat! Si a mers mai departe.
Ceva mai incolo s-a intalnit cu lupul cel flamand, care l-a intrebat:
– Ei? Ia-i spus lui Dumnezeu ce te-am rugat?
– Lasa-ma sa-ti povestesc mai intai ce mi s-a intamplat, a raspuns omul. Am intalnit o fata nefericita si i-am dat raspunsul lui Dumnezeu: sa-si caute un sot. Am intalnit un copac fara frunze, caruia Dumnezeu i-a aratat: o gramada de aur iti inabusa radacinile. Fata voia sa ma insor cu ea, copacul voia sa-i sap la radacina si sa iau comoara, dar n-am primit, se intelege! Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele, asa mi-a zis, si trebuie sa ma intorc la mine acasa si sa-l gasesc!
– Si eu? a intrebat lupul. A gasit Dumnezeu vreun raspuns la ceea ce ma framanta? Spune-mi inainte sa pleci!
– A gasit, a raspuns omul. Iata raspunsul lui Dumnezeu: lupul are sa rataceasca pe pamant, cu burta goala, pana ce are sa gaseasca un prost pe care sa-l manance si sa-si potoleasca foamea.
– Unde oare as putea gasi unul mai prost ca tine? a intrebat lupul si s-a napustit asupra omului, sfartecandu-l.
Sursa : Cuvantul Liber (Pr. GHEORGHE SINCAN)
Sunt atâtea ș-atâtea oportunități pe lângă care trecem în viață… trebuie doar să le observam și , obligatoriu, să și acționăm…asta pentru că marea majoritate a oportunităților sunt deghizate în dificultăți, probleme,etc. „Viețile noastre sunt definite de oportunități. Chiar și de cele pe care le ratăm. „(F. Scott Fitzgerald)
Un lucru este sigur pentru noi oamenii: când o ușă se închide, o alta se deschide. Din păcate însă , privim prea mult cu regret spre ușa care s-a închis, astfel încât nu o vedem pe cea care tocmai s-a deschis.
Ș-apoi oportunitățile sunt precum răsăritul soarelui… dacă aștepți prea mult ai șanse mari să le pierzi.
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12 copii intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si primi darul divin:
Tie Berbecule, iti harazesc prima mea samanta pe care o poti sadi cu onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta. Tu vei fi primul care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine. Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.
Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel semintele vor fi risipite in vant. Nu te vei indoi niciodata de puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria, foloseste-o intelept! Si Taurul reveni supus la locul sau.
Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce acesta vorbeste sau asculta, dar in cautarea intelesurilor adanci ale lumii vei afla darul Meu: cunoasterea. Iar Geamanul, ingandurat, pleca.
Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca. Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o poti inmulti. Si Racul se retrase timid.
Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi creatia Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez. Leul pasi maiestuos spre locul sau.
Tie Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni cand greseste. Astfel, creatia poate atinge desavarsirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gandirii. Fecioara pleca privind atent in jurul sau.
Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa, el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste. Si Balanta se retrase umila spre locul sau.
Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila. Vei avea iscusinta sa patrunzi mintile oamenilor, dar nu iti va fi permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins de amaraciune datorita celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atat de multi oameni traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, te vei reintoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar al hotararii. Scorpionul pasi ferm spre locul sau.
Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci atunci cand inteleg gresit Ideea Mea devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe incercari si in fiecare existenta vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul infinitei abundente pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina. Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.
De la tine, Capricornule, vreau straduinta si sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. Insa pentru jugul poverilor tale eu iti daruiesc intreaga responsabilitate a omului. Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.
Tu, Vărsătorule, eşti vizionarul omenirii, privirea ta desluşeşte toate posibilităţile glorioase. Vei trăi însă durerea singurătăţii pentru că această viziune nu-ţi permite să personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i întoarce pe oameni către noile şanse primeşte darul libertăţii pentru a servi omenirea oricând va avea nevoie de tine. Vărsătorul păşi încrezător spre locul său.
Tu, Peşte, ai cea mai grea misiune dintre toate. Îţi cer să ridici pe umerii tăi toată suferinţa omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul înţelegerii greşite a Odei Mele, dar tu exişti, ca să-i aduci omului compasiunea. De aceea îţi hărăzesc darul cel mai de preţ: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înţelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni şi vei răspândi credinţa. Şi Peştele se retrase emoţionat la locul său.
Dumnezeu a spus: „ Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. Creatorul insa este mai mult decat aceasta.
Cei 12 copii au pornit sa-si indeplineasca menirea. Insa cum fiecaruia ii parea darul celuilalt mai atragator s-au intors la Dumnezeu. El le-a spus: „Fiecare din voi a crezut ca darurile celuilalt sunt mai pretioase. De aceea va permit sa le schimbati. Si pentru o clipa fiecare copil s-a entuziasmat imaginandu-si toate posibilitatile noii sale misiuni.
Dar Dumnezeu a suras si a spus: va veti intoarce de multe ori la Mine sa-Mi cereti sa va eliberez de misiunea voastra si de fiecare data eu va voi indeplini dorinta. Veti trece prin nenumarate incarnari inainte de-a va implini misiunea initiala pe care a-ti primit-o de la Mine. Va daruiesc un timp nemasurat pentru aceasta, dar numai cand veti duce la bun sfarsit menirea, voi veti putea fi una cu Mine.
Sursa :internetul
Ș-apoi cum bine ne spunem mulți dintre noi :”Îmi place sa citesc horoscopul, este singurul loc unde am iubit(ă), bani și… îmi merge bine.” 🙂 🙂 🙂
Să-i dăm (totuși)crezare marelui Benjamin Franklin, care (ne-)a spun :”Dragă cititorule , Astrologia este una din cele mai străvechi Științe , respectată de antici , de către cel Ințelept și de către cel Măreț. In trecut , nici un Prinț nu putea hotărî asupra Păcii sau Războiului , nici un General nu se avânta în Bătălie , pe scurt , nici un lucru important nu era început , înainte de a se consulta un Astrolog.”
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
1. Furnicile nu dorm niciodata. Cu toate acestea, in zorii zilei, furnicile se intind asemenea oamenilor pentru a se dezmorti.
2. Aproximativ 90% din populatia intregii planete locuieste in emisfera nordica.
3. Cimpanzeii si cotofenele sunt singurele animale care isi pot recunoaste imaginea intr-o oglinda.
4. In ciuda aparentelor, doua treimi din suprafata intregului continent african se afla in emisfera nordica.
5. Daca tii un caras auriu intr-o incapere lipsita de lumina, acesta va deveni, in cele din urma, alb.
6. Balena albastra este animalul care produce cele mai puternice sunete (pana la 188 de decibeli). Un astfel de sunet poate fi receptat prin apa la o distanta de pana la 850 de kilometri.
7.Un om uita, in medie, circa 80% din tot ceea ce a invatat intr-o zi.
8.Durata care ii ia unui fulg de zapada ca sa ajunga de la nori pana pe suprafata pamantului? Cel putin o ora…
9. Cei mai mari iubitori ai carnii de porc sunt danezii. In Danemarca exista de doua ori mai multi porci decat intreaga populatie umana a acestei tari.
10. Girafa este singurul animal care isi poate introduce limba in ureche. Limba unei girafe adulte masoara peste 50 de centimetri.
11.Credeti ca Romania este o tara saraca? Ganditi-va ca una din cinci persoane de pe Terra traieste cu mai putin de 1$ pe zi.
12.Rechinii sunt singurele animale despre care se stie ca nu se pot imbolnavi de cancer.
13. La Paz, Bolivia, este orasul cel mai sigur din punct de vedere al prevenirii incendiilor. Data fiind altitudinea ridicata la care se afla (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia poate sustine un foc.
Sunt lucruri interesante pe care le-am găsit pe internet și mărturisesc că nu le-am știut. Pentru că citindu-le m-au impresionat mult am zis să vi le împărtășesc și vouă dragi prieteni .
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
A fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare. O spunea Ralph Waldo Emerson.
Într-o poveste luată de pe internet, se vorbește despre o bătrână care visează că Dumnezeu îi promite că o să mai trăiască încă 30 de ani deoarece a fost o femeie credincioasă. Când se trezește, merge la bancă, își scoate toate economiile și merge la o clinică de chirurgie estetică pentru a se pregăti de viață.
La ieșirea din clinică semăna cu un fotomodel. Când se îndrepta spre casă, o mașină o lovește și ajunge în rai. Acolo, foarte revoltată, îi spune lui Dumnezeu:
– Doamne, aseară mi-ai promis că mai trăiesc încă 30 de ani, acum ce caut aici?
Dumnezeu se uită atent la ea și după ce o studiază puțin îi răspunde:
– Tu erai ? Chiar îmi pare rău dar nu te-am mai recunoscut!
Tu te simți bine în pielea ta ? Îți place de tine așa cum ești ? Sper din tot sufletul ca răspunsul tău să fie unul afirmativ.
Asta pentru că una dintre cele mai mari provocări , în această scurtă existență a noastră pe pământ, este sa fii tu însuți într-o lume care încearcă sa te facă la fel precum sunt toți ceilalți. În mod sigur cineva, aici pe pământ, va fi mereu mai deștept decât tine, mai frumos sau mai tânăr, însa nimeni nu poate fi ca tine. A fi natural mereu, de fapt asta înseamnă a fi tu însuți, iar oamenii normali te vor iubi cu siguranță.
Așadar simte-te bine în pielea ta și să ai mereu în vedere că ești unicat, aici pe pământ ! Nimeni, absolut nimeni nu este exact așa cum ești tu !
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
Prof. dr. psihiatru Aurel Romilă nu a făcut caz de marile sale reuşite, cum n-a ţinut nici să iasă în faţă cu orice preţ. În spatele discreţiei şi a modestiei în care s-a învăluit o viaţă întreagă, se ascunde însă unul din marii profesionişti ai României. Doctor în medicină, profesor şi iniţiator al secţiei de Resocializare din cadrul spitalului „Al. Obregia” din Bucureşti, Aurel Romila este şi autorul unei „Psihiatrii” ce a devenit manual de referinţă printre cunoscători. O somitate a medicinei, ale cărei cercetări au făcut istorie, o minte curioasă şi neobosită în căutări, care a extras din psihiatrie o filosofie de viaţă . Am ales câteva dintre întrebările și răspunsurile mai interesante luate dintr-un interviu care i-a fost luat acestui psihiatru renumit.
– Domnule doctor, nu sunt psiholog, dar vă propun totuşi jocul întoarcerii în timp. Poartă copilăria în ea sâmburele a ceea ce aţi devenit peste ani?
– Am făcut mereu eforturi să rămân în prezent. Cu toate astea, sunt convins de o idee pe care am regăsit-o şi la H. Bergson, şi anume, că viitorul nu e posibil dacă nu-ţi analizezi în detaliu trecutul. Aşa mi-am dat seama că ar trebui să-mi reiau biografia, ca să înţeleg mai bine care au fost momentele care au dat durată vieţii mele. Acum, la vârsta mea, de aproape 80 de ani, pot spune cu certitudine că momentul-cheie a fost dispariţia tatălui meu, când eu aveam zece ani. Am crezut atunci că am pierdut tot, că s-a sfârşit lumea. Mama a suplinit însă extraordinar absenţa tatălui. Nu s-a mai căsătorit, ci şi-a dedicat tot efortul să mă ţină la şcoală, la Bucureşti.
– Domnule doctor, aţi putea da o definiţie sufletului?
– Sufletul e o noţiune populară. Psihiatria nu pune semnul egal între suflet şi psihic. Psihiatriei îi convine noţiunea de psihic, sufletul e doar partea afectivă, cea mai profundă, care e legată de inconştient. Omul e un ego cu două laturi, ceea ce se vede (corpul) şi ceea ce nu se vede (spiritul). Trupul şi spiritul sunt un sine. Suntem deci un ego susţinut de un sine. Am fost întrebat la o conferinţă „Bine, dar ce este ego-ul?” Răspunsul e acelaşi ca în cazul întrebării „Ce este Dumnezeu?” Ego-ul este ceea ce ne conduce, dar nu se vede.
– În ultimele decenii, numărul persoanelor afectate de tulburări psihice este în creştere peste tot în lume, iar România se află pe locul trei, cu aproape 300.000 de bolnavi. Cine e de vină că am devenit atât de dezechilibraţi psihic?
-Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte? Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi. Şi asta nu de ieri, de azi. Iorga, Titulescu, câţi oameni de valoare nu au fost eliminaţi din societate de nişte nimicuri, de nişte anonimi? Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român. N-o să iau mitraliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez.
– Am vorbit de boală, dar nici graniţele normalităţii nu mai par azi chiar atât de fixe. Ce înseamnă, de fapt, normalitatea?
– Ce mai înseamnă azi normalitatea, când totul e permis, totul e normal, anormal e să arăţi tu cu degetul? Aţi văzut Eurovisionul şi femeia cu barbă? Aţi văzut cum a fremătat lumea de aplauze? E normal? Nu. Normalitatea e o stare de echilibru şi armonie între cunoaştere, afectivitate, inteligenţă şi voinţă. Când una din acestea e excesiv dezvoltată sau subdezvoltată, armonia se pierde şi apare boala sau suferinţa. 90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi, o societate care şi-a pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate. Şi mai ales de non-nocivitate. În medicina romană, primul îndemn era non nocere, să nu faci rău!
– Credinţa în Dumnezeu e şi ea parte din ecuaţia normalităţii?
– E fundamental să pleci de la premisa existenţei unei alte realităţi transcendente. Însă trăim într-o lume de tâmpiţi, în care dacă rosteşti numele lui Dumnezeu, se ridică toţi împotriva ta. Mai ales în mediul psihiatric, lumea e plină de prejudecăţi. Cum adică divinitate? Istoria umanităţii a depăşit faza mitică. Acum e supremaţia omului! Dar credinţa e o forţă extraordinară, care te înalţă. Ce l-a ţinut pe Brâncoveanu să nu cedeze, dacă nu credinţa? Dar nu mă puneţi să vorbesc despre asta. Lucrurile mari nu trebuie rostite toată ziua bună ziua, că-şi pierd înţelesul. La fel cum nu spui toată ziua „bună ziua”, „te iubesc!”, că se banalizează, şi despre Dumnezeu e mai bine să taci.
– Totuşi, e de folos rugăciunea în bolile psihice? Sunt mai receptivi la tratament pacienţii credincioşi?
– S-a dovedit deja în urma unor experienţe şi teze făcute la Voila şi la Piteşti, ca să vorbim numai de ţara noastră, că mersul la liturghie, spunerea unor rugăciuni în momentele de criză, îi linişteşte enorm de mult pe pacienţi, îi face mai cooperanţi, iar tratamentul medicamentos dă rezultate mai bune. Credinţa e de foarte mare ajutor. De fiecare dată când simt un pic de deschidere la pacienţii mei necredincioşi, le propun pariul lui Pascal: dacă tu crezi şi Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic. Dar dacă crezi şi există, câştigi totul! Dincolo de asta, însă, psihiatrii trebuie să fie foarte atenţi când vine vorba de excesul de religiozitate, fiindcă poate fi simptomul unui dezechilibru psihic. O fostă pacientă şi-a neglijat trei ani de zile soţul, nu s-a atins de el, fiind dedicată postului, mai abitir ca măicuţele de la mânăstire. Alteia i s-a părut că nu i-a îmbrăcat pe cei goi, a apucat-o frenezia şi şi-a dat toate hainele pe care le avea. Aţi auzit, probabil, de cazul celebru al lui Petrache Lupu de la Maglavit. Pe mărturiile lui s-a ridicat o biserică. Însă marele profesor neurolog Gh. Marinescu l-a chemat să-l examineze. Şi ce a descoperit? Că avea sifilis nervos, care dă halucinaţii. Aceşti oameni trebuie ajutaţi să-şi regăsească echilibrul. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu exclud posibilitatea unor revelaţii divine. Eu însumi am avut revelaţia credinţei, văzând un tablou de Rafael, la Muzeul de Artă din Viena. Reprezenta o madonă de o frumuseţe neomenească, de o puritate a culorilor care m-a făcut să cred definitiv în Maica Domnului. Însă revelaţiile adevărate, legăturile fine, superioare, nu sunt concrete.
– Domnule doctor, sunteţi mereu înconjurat de bolnavi. Cum faceţi să nu vă lăsaţi contaminat de nefericirea lor?
– Am luat de peste tot, din isihasm, din indianistică, din ortodoxie, din medicina tibetană, din meditaţie, tot felul de învăţături care să mă ajute să-mi păstrez echilibrul. Din ele extrag ceea ce voi aţi putea numi fericire. Însă eu nu-i spun aşa, prefer să-i spun muzică interioară. Mă duc acum acasă, de pildă. Ai mei ştiu că vin obosit de la clinică şi-mi dau ceva de mâncare. Dar asta nu e esenţial. Esenţial e că mă retrag la ale mele. Care sunt ele? Soluţia mea e eclectică, nu e o pilulă. E un mix în care intră rugăciunea, lectura, muzica…
– Sunteţi un adevărat cunoscător al muzicii. Poate fi ea şi o formă de terapie?
– Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica 
te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi. Cred că pasiunea mea pentru muzică a fost chiar mai puternică decât cea pentru medicină, din moment ce s-a transmis mai departe. Înainte de a se naşte copiii mei, aveam deja pian în casă şi toate colecţiile muzicale. Au făcut amândoi muzică, n-a vrut niciunul să audă de medicină. Ginerele meu e muzician şi el, conduce „Societatea Bach”. Chiar acum o săptămână, amândoi copiii au avut concert la patru mâini, la Ateneu.
– Vă simţiţi împlinit după atâţia ani de carieră? Aţi găsit în psihiatrie o cale de înţelegere a lumii?
– Nu. „Împlinire”, „fericire” sunt cuvinte prea mari pentru mine. Sunt noţiuni pe care nu le pot admite integral, nu le înţeleg încă la modul profund, sincer o spun. Aşa cum nu înţeleg moartea sau sensul vieţii. Nu am răspunsuri la marile întrebări ale existenţei. Poate tocmai de aceea am preţuit mai mult întrebările. Mai presus de teologi şi de artişti i-am socotit mereu pe filosofi. Filosofia a fost secretul vieţii mele, inepuizabila mea pasiune, din care am extras mustul care m-a dus mai departe. Dacă vii la mine acasă, ai să întrebi unde sunt psihiatria, medicina? Sunt şi tratatele medicale pe undeva, pe-acolo, dar biblioteca mea e o bibliotecă de filosofie. Am avut de tânăr marea curiozitate să citesc în original, fiind convins că toate traducerile mă „traduc”. Despre posteritate nu-mi fac iluzii, e plin la „Bellu” de oameni mari. Nu mă interesează decât să am un cerc de continuatori, care să ducă mai departe ideile mele. Cu toate astea, nu m-am oprit din căutări. Încerc să nu rămân în urmă, mă informez tot timpul online, citesc reviste, particip la congrese. Aş putea foarte bine să zic, la vârsta mea, gata, cântecele astea nu le mai pot auzi! Dar nu se poate aşa, informaţia nu rămâne veşnic aceeaşi, totul se schimbă, trebuie să lupţi pentru fiecare condiţie, să o atingi şi să lupţi apoi iarăşi, ca să o depăşeşti. Mintea şi inima trebuie antrenate tot timpul, echilibrul, normalitatea trebuie recucerite permanent, nu sunt o ştampilă valabilă veşnic.
– Beethoven a fost întrebat cândva ce preţuieşte mai mult dintre toate calităţile umane. Răspunsul lui a fost: bunătatea. Vă pun şi dvs., la finalul dialogului, aceeaşi întrebare. Dvs. ce aţi alege?
– Sunt totuşi un tip care a trăit 45 de ani în socialism. Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mizerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.
Sursa : formula-as.ro
Așadar se confirma că muzica are puteri miraculoase asupra oamenilor. Ea are un impact puternic asupra psihicului uman, sănătății, stării de spirit, într-un anume fel ajută un om să aibă succes în viață. Și încă ceva ce merită întărit : Beethoven aprecia cel mai mult la oameni, bunătatea, iar d-nul doctor al nostru , libertatea.
Să fiți buni și înțelepți !!!
M. Cooper
