Diagnosticul este cea mai răspândită boală!

Complexul medico-industrial creşte în ţările dezvoltate mult mai repede decât puterea economică a ţărilor respective. Şi aceasta deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după medici, care joacă un rol dublu. Ei oferă servicii medicale şi în acelaşi timp controlează necesitatea (cererea) acestora. Numărul operaţiilor creşte în mod liniar cu numărul chirurgilor! Economiştii denumesc acest fenomen „cerere indusă”. Prin acest procedeu medicii îşi apără şi chiar îşi sporesc veniturile.

Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii a scăzut cu mai mult de 13 procente, medicii din maternităţile americane au reacţionat împotriva acestei  situaţii prin sporirea numărului de naşteri prin cezariană, pentru care se încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate! Astfel s-a ajuns la naşteri prin cezariană într-un procent de 23%, deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că procentul firesc ar fi de 15%.

Problema principală este că numărul mare de servicii medicale şi calitatea lor NU influenţează de facto longevitatea populaţiei. Un rol mult mai mare l-a jucat şi îl joacă şi în prezent îmbunătăţirea permanentă a  condiţiilor de viaţă ale oamenilor începînd cu sfârşitul secolului XIX. O serie de studii (de exemplu cel efectuat în Anglia de expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevă clar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul, tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitul secolului XIX să piardă teren, să dea înapoi. Şi asta cu mult înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie identificaţi. Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la sută din factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca maladie gravă se pot pune pe seama îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă (apă curentă, canalizare, ferestre mai mari, luminoase şi etanşe, sisteme de încălzire  eficace a locuinţelor, în general îmbunătăţirea condiţiilor igienice), şi doar 8 procente se pot atribui antibioticelor. „Medicina modernă nu este  nici pe departe atît de eficientă precum îşi închipuie marea parte a oamenilor” spune acelaşi McKeown. Iar microbiologul francez Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următorul vredict:
„Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poate uşor spăla, a geamurilor mari care permit intrarea unei cantităţi mai mare de lumină şi creşterea calităţii şi posibilităţilor igienice joacă un rol mult mai mare în diminuarea şi eliminarea inflamaţiilor de diferite sorginte, decît medicamentele şi terapiile.” Cadourile aduse de medicina modernă, cum ar fi pilulele, tehnologia performantă, secţiile intensive din spitale, etc. au un aport la nivelul de sănătate al populaţiei de numai 10% !

O altă statistică edificatoare ne arată următoarele: deşi în Germania se investesc anual în medie pe cap de locuitor 2283,48 de Euro, în comparaţie  investiţia medie din alte ţări de doar 1757,34 Euro, totuşi Germania se află la aproape toţi indicatorii specifici relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări, doar în zona de mijloc a „clasamentului”. În timp ce prognoza de longevitate a unei fetiţe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani, deşi acolo se investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate! Pare paradoxal,nu?

În USA investiţia şi sumele alocate sănătăţii diferă de la un stat la altul. Şi astfel putem constata că, deşi în Manhattan sau în Florida aceste sume sunt evident mai mari decât în Portland , statul Oregon (unde investiţia respectivă este de peste două ori mai mică), totuşi persoanele din Manhattan şi Florida trăiesc în medie mai puţin decât cele din  Portland . Aceasta în mod sigur şi datorită faptului că în Manhattan fiecare cetăţean merge săptămânal la medic (dispunând de o asigurare de sănătate mai ” generoasă „), şi astfel bolile îi sunt mult mai multe şi mult mai de timpuriu, fapt ce chiar că-l termină pe bietul om.Gândiţi-vă numai la câte kilograme de pilule în plus înghite unul din Manhattan !
Rezultă că ideea precum că medicina modernă şi intensivă prelungeşte viaţa este o iluzie ! Efectuând un studiu la nivel naţional american asupra bolnavilor de cancer la intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliott Fisher de la Dartmouth Medical School din New Hampshire a ajuns la concluzia că în statele în care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel naţional, pacienţii respectivi trăiau mai mult ! Încă o dovadă în plus că medicina super-performantă şi intensivă aduce mai degrabă daune decât foloase pacienţilor.

Într-adevăr, medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns „consultată şi diagnosticată”, şi de aceea încă nu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programele de consult preventiv gratuite. Primul consult e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Şi ele urmeză garantat. La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomalii în  genunchi! La fiecare al doilea adult, discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare dintre noi poartă în el <începuturi de boli>. Marea majoritate  au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată starea de bine a persoanei respective.

Marea majoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de a apărea primul simptom deranjant, este probabil că aceste persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze. Dar ceea ce este grav, este faptul că medicul „te diagnostichează” ca având te miri ce afecţiune, lucru care poate avea consecinţe psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care, „îmbolnăvit ” de către medic, în cele din urma,  condiţionîndu-se astfel pe sine însuşi, chiar se îmbolnăveşte. În general, cu cât o metodă de diagnosticare este mai exactă, cu atât apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înţeleşi, nu vreau să spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu mai este cazul să ne facem din când în când nişte analize. Vreau să cer însă un mai mare discernământ şi corectitudine din partea medicilor, căci aşa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi „diagnosticate ca bolnave”. Iar acest lucru, manipulat cu intenţii financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective. Ceea ce corespunde din partea medicului cu încălcarea jurământului. 

Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlăturaţi operativ, ceea ce în 90% dintre cazuri este complet inutil !  Înţelegeţi acuma cum se pot face bani punând în pericol sănătatea unei persoane ? Mai simplu spus, îi fac unuia o sonografie la  tiroidă, îl anunţ în ” cadru festiv ” că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operaţie şi încasez costurile respective de la Casa de sănătate. Dacă aceste Case de sănătate n-ar exista (minunată invenţie  pentru corpul medical, mană cerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat şi să mai şi plătească din propriul buzunar pentru aceasta. Aşa însă…încasăm asigurări de sănătate (şi unele firme fac bani frumoşi cu asta) de la oameni, după care-i operăm pentru boli fictive pe gratis. Pentru ei pe gratis, dar nu şi pentru noi, care scriem ordine de plată grase Caselor de sănătate.

O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este modificarea valorilor de referinţă pentru analizele (îndeobşte cele de sânge). Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuri de influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori universitari) au reuşit să impună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normală pentru o persoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit, şi astfel, potenţiali  pacienţi buni de muls. În mod normal o valoare de 250 pentru o persoană de  50 de ani este o „valoare ideală”. Dar la o limită de referinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi !!! Ei, asta da afacere. Sau … escrocherie?
Vă las pe Dvs. să apreciaţi singuri.

Impunerea unor valori limită stricte precum şi dezvoltarea permanentă a tehnicii de măsurare a deschis noi şi minunate perspective medicinei. Astfel s-a reuşit crearea unui nou catalog de afecţiuni. Pseudo-bolile. O serie foarte lungă de astfel de afecţiuni nici nu ar fi resimţite vreodată  de-a lungul vieţii, dacă nu am face imprudenţa ca, mergând la medic, să luăm de bune toate „gogoşile” care pot să ne fie servite acolo. Desigur, nu toţi medicii folosesc aceste…tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Există. Diagnosticul este cea mai răspândită boală!!!
Şi încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avem în vedere, şi care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cît de utilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale,  anume, durata de supravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, în comparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave. Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculează statistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi pînă în momentul în care bolnavul   este răpus de aceasta. Păi, bine….dar dacă descopăr bolnavi cu colesterolul mărit la 30 de ani, şi ei decedează în mod normal, ca şi in trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cu măiestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani, şi că astfel a reuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual sa-l omor cu bună ştiinţă, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente!

Mulţumim frumos pentru grija acordată!
Nu cred că ne închipuiam vreodată că …pentru aceasta suntem aici, pe lumea asta.
Se pare însă că medicina ştie pentru ce suntem aici. Pentru ea ! 

Sursa  acestui material este internetul, dar merită să citim și să tragem concluziile corecte . Jos pălăria  pentru slujitorii medicinei, dar din păcate, din exces de zel sau (posibil) din alte motive se exagerează, un echilibru se impune și în acest domeniu delicat precum medicina. Totul pentru  sănătate, că-i mai bună decât toate .

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Diagnosticul este cea mai răspândită boală!&8221;

    • Multumesc mult , pentru tot , dragaAliosa…postarea ta este minunta si la obiect …“Se pare că toate medicamentele sunt farbricate pentru a reduce populația”perfect adevarat…s-apoi pentru maine seara mi-as dori mult s a batem , sa incepem cu dreptul…poate sa fie Dumnezeu roman maine seara ca tot nu se stie, vorba ceea Dumnezeu iti da , da’ nu-ti baga- traista ! Seara draga inimii tale ! 🙂

      Apreciază

      • A fost multa , multa neputinta, lipsa de atitudine…mai multe la un loc …asa-i si tara precum echipa de fotbal si sportul in general…eu cred ca nimenea nu ne vrea binele…uneori chiar ma intreb de ce oare pentru ca nu periclitam existenta nimanui(nu am facut-o si nici am face-o cu Moldova cu tot de-am fi)….sa ai o seara excelenta ,
        draga Aliosa ! 🙂

        Apreciază

  1. ”Unchiul meu, Damian

    „Unchiul meu, Damian, era în stare bună de sănătate până când soția lui, mătușa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verișoara mea Tota, i-a zis:

    – Damian, împlinești 65 de ani, e timpul să-ți faci un control medical.

    – Dar de ce? Mă simt foarte bine!

    – Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, când ești încă în putere, i-a replicat mătușa mea

    Așa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic. Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-și facă toate examinările și analizele. Două săptămâni mai târziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite. Apoi i-a scris o rețetă: Atorvastatină comprimate, pentru colesterol, Losartan, de inimă și hipertensiune, Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat, Polivitamine, pentru a crește imunitatea, Norvastatină, pentru tensiune arterială, Desloratadină, pentru alergie. Cum medicamentele erau numeroase trebuia protejat stomacul și i-a dat Omeprazol și Diuretic pentru edem.

    Unchiul Damian s-a dus la farmacie și a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie. Totodată, nemaiaducându-și aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele de stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor. I s-a făcut așadar o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile. Se simțea un pic tensionat și cumva deprimat, așa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru dormit.

    Unchiul meu, în loc să se simtă mai bine, se simțea tot mai rău. Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie și n-a mai putut ieși din casă deoarece nu treceau bine câteva minute din zi fără ca să nu ia o pilulă. Un necaz veni apoi peste unchiul Damian, câteva zile mai târziu, când a făcut gripă, iar mătușa mea i-a făcut patul ca de obicei, dar, de această dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat și doctorul. Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua și noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol și a adăugat un antibiotic, Amoxicilină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile. Pentru o ciupercă și herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax.

    Colac peste pupăză, unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua și a aflat care sunt contraindicațiile, atenționările, punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare și interacțiunile medicale. Ceea ce citea era îngrozitor! Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai să faci aritmie ventriculară, paralizie, crampe, modificări psihice și o mulțime de alte lucruri oribile. Speriat de moarte, a chemat doctorul, care l-a văzut și i-a spus să nu-și facă griji.

    – Liniștește-te, dom’ Damian, nu te agita, i-a spus doctorul în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril, cu un antidepresiv, Seratralină 100 mg.

    Și cum îl dureau încheieturile, i-a dat Diclofenal. Ca urmare, de fiecare dată, unchiul meu, apelând la farmacie, umbla la pensie. Se simțea din ce în ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase. A venit și vremea când sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămânea nici un moment din zi în care să nu ia pastile și nu mai avea pic de somn, în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise. A ajuns atât de rău că într-o zi, dând curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri.

    La înmormântare au fost toți, dar cel care a plâns cel mai tare a fost farmacistul. Chiar și astăzi, mătușa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă nu-l trimitea, în mod sigur ar fi murit mai devreme. Aceste rânduri sunt dedicate tuturor prietenilor mei, medici sau pacienți…! Ah, dacă unchiul Damian nu ar fi luat nimic și ar fi urmat un regim naturist cu pui cu piele, curcan, linte, ulei de măsline, fructe, legume de toate culorile, sărac în sare, fără adaos de zahăr, cu un pahar de vin roșu și ar fi mers pe jos șase mii de pași pe zi, ar fi fost încă viață și ar fi petrecut de minune.”

    O zi plină de zâmbete și bucurii! 🙂

    Apreciază

    • Am gasit comentariul tau, draga Petru la spam si l-am resuscitat…in primul rand multumesc mult pentru comentariul tau(AR FI FOST PACAT SA-L PIERD), ESTE FOARTE LA OBIECT SI relevant de-a dreptul…eu am intalnit la dispensar cand ii scoteam trimestrial retela dragei mele mame , patru batranei trecuti de 80 de ani , ii cunosteam de cand eram copil – aratau si se tineau foarte bine si la varsta respectabila care o aveau…ne vedeam trimestru de trimestru la scoaterea retetei de la acealas medic de familie. Vazandu-i ca-si faceau testul de glecemie, la intrebarea mea, asa mai sagalnica , daca au diabet , mi-au raspuns ca DA. I-am intrebat de cand au aflat ca au diabet…de la ultimele analize gratuite/obligatorii de sancge, mi-au raspuns, cu zambetul pe baze….si mi-au mai adaugat ca, de fapt ei se simt la fel ca inainte -adica foarte bine- doar ca unpic ii supara ideea ca sunt diabetici. Comentariile sunt de prisou….doar nu i-o fi lovit diabetul la fix 79-80 de ani….s-apoi au trait si traiesc bine …Seara faina , draga prietene si sper sa intram in normalitate cu mesajele ….

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s