Rămas bun 2016, bun venit 2017…cele rele să se spele cele bune să se adune !

jos-palariaÎn curând 2016 devine istorie…Am să păstrez din tine 2016 , doar momentele minunate care m-au făcut să zâmbesc și doar clipele frumoase petrecute alături de cei dragi . Mulțumescu-ți ție dragă 2016 pentru nenumărații prieteni pe care mi i-am făcut atât  pe blogosferă cât și pe facebook…Jos pălăria pentru toți prietenii , și nu numai. Vă transmit tot binele din lume împreună cu un minunat cântec(cu versuri  pe măsură) made   ABBA și cu câteva  versuri nemuritoare ale marelui nostru George Coșbuc:

„Să aveţi un An nou fericit !
Fie ca toţi să avem din când în când un vis
Al unei lumi în care fiecare vecin este un prieten
Un An nou fericit !
Fie ca toţi să avem speranţele noastre, voinţa de a încerca
…Dacă nu, am putea la fel de bine sa ne întindem pe jos şi să murim
Tu și eu”(ABBA)

Versurile minunate din poezia  LUPTA VIETII de George Coșbuc  pot constitui un adevărat motto și pt 2017;așa că…

„Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.”

LA MULTI ANI CU SĂNĂTATE ALĂTURI DE CEI DRAGI SUFLETULUI  !!!

1916619_1540137009633823_3955076802564140846_n

Și foarte important ,dragi prieteni și pentru 2017 :

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

Ceea ce contează în viață…

Viața este ca o piesă de teatru: nu contează cât de mult durează, ci cum se desfășoară. O spunea Seneca.

Se povestește că într-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit să facă o călătorie într-o țară îndepărtată, aflată peste mări și țări. În drumul său a întâlnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai puțin asemănătoare. Și-a amintit pentru tot restul vieții de unul dintre acestea.

Era dimineața când a zărit în depărtare turnurile unei cetăți. Până să ajungă în apropierea ei se făcuse deja prânzul și cum în partea dreaptă a drumului se afla un cimitir îngrijit, cu pomi umbroși și flori frumos parfumate, omul s-a hotărât să facă un scurt popas.

Pășind către o bancă pe care o zărise în apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci : “A trăit șase ani, trei luni și patru zile”“A trăit unsprezece ani, două luni și cinci zile”“A trăit trei ani, patru luni și patru zile”“A trăit nouă ani, opt luni și două zile”

S-a întristat crezând că nimerise într-un cimitir pentru copii. Unul dintre locuitorii cetății l-a văzut și a întrebat:
-De ce ești atât de trist, ai pe cineva din familie îngropat aici? Mama, tatăl poate…?
-Cum s-ar putea una ca asta, doar văd că aici sunt îngropați numai copii!
-Nu… doar că, vezi… noi când ne naștem primim fiecare câte un carnețel. La început țin socoteala părinții pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare dată când ne-am bucurat și pentru cât timp… iar când unul dintre noi se duce, familia adună timpul pe care l-a petrecut bucurând-se… și asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ați petrecut bucurându-vă…
-Da, pentru noi doar asta contează!

Sursa : internetul

viata-realanDacă ar fi fost să ai un astfel de carnețel, tu câți ani, câte luni și câte zile crezi ca ai fi adunat în el până acum? Nu-mi răspunde, fă-o doar pentru tine .

Din partea mea îți doresc tot binele din lumea asta și ani mulți cu multă bucurie. Ș-apoi nu-i uita pe cei de prin preajma ta – dăruiește-le și lor bucurie ! 

Așadar bucură-te de viață , aici și acum!

Asta pentru că nu se face repetiție !

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper

Povestea omului fără timp

timpul-treceMereu am crezut că nimic nu e întâmplător. Nici măcar o apăsare de buton pentru a schimba postul de radio. Cu toții alergăm în fiecare zi cu zeci de preocupări, adânciți în multe rezolvări de probleme, de cele mai multe ori fără legătură cu noi. Trăim repede si superficial.
Astfel de gânduri îmi fugeau azi prin minte, în timp ce conduceam spre o alta problemă de rezolvat profesional. Ascultam radioul din mașină și acolo am auzit povestea ” bărbatului fără timp”.
„…un bărbat ajuns la vârsta maturității, era mereu preocupat de profesia sa. Avea grijă ca lucrurile sa fie rezolvate impecabil, petrecând mai tot timpul său in acest scop. Timpul nu avea valoare, decât dacă se scurgea rezolvând lucruri legate de profesia sa. Mereu spunea familiei ca nu are timp să petreacă cu ei, că tot ce făcea era pentru ca lor să le fie bine și să nu le lipsească nimic.
Mai târziu, de ziua lui, când venise vârsta pensionării, familia se adâncise și ea în aceleași lucruri mereu nerezolvate, uitând de el. Acea zi la mâhnit mult, iar seara și-a propus ca mâine să facă o surpriză familiei sale și să-i viziteze. Însă a doua zi nu a mai venit pentru el.

TIMPUL SE TERMINASE…”

Text preluat de pe Blogul lui Iulmas Arif

timpulnSigur și jobul are rolul său bine stabilit, dar nu totul se rezumă la muncă și iar muncă. Trebuie să ne facem timp și pentru cei dragi nouă- familie și prieteni, asta pentru că totul este frumos la vremea sa, aici și acum. O știm cu toții că timpul este cel mai mare duşman al omului, un motiv în plus de a nu amâna  petrecerea timpului cu cei dragi . Ș-apoi , nu cei dragi nouă sunt cei care ne  reîncarcă bateriile şi ne spală/împrospătează mintea din când în când ? Cu siguranță da. 

Marele Seneca spunea  că „îți petreci cea mai mare parte a vieții făcând ce nu trebuie, iar o buna parte a ei, nefăcând nimic, toată viața te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit.” Sper să nu fie așa ! 

Cum iți petreci timpul este mai important decât modul in care iți cheltui banii. Greșelile financiare pot fi corectate, însa timpul trece pentru totdeauna. (David Norris)

Vă doresc să aveți timp cu „carul” pentru cei dragi sufletului vostru .

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Fiecare zodie cu motto-ul său…

Dacă fiecare zodie și-ar alege un motto, care ar fi acesta?

Imagini pentru Daca fiecare zodie si-ar alege un motto, care ar fi acesta?Berbec – „SUNT PE FUGA!”
Taur – „CE-I AL MEU, E-AL MEU!”
Gemeni – „NU TE ENERVA!”
Rac – „O REZOLVAM NOI!”
Leu – „NU-S FRUMOS?”
Fecioara – „SA ANALIZAM…”
Balanta – „NU SUNT SIGUR…”
Scorpion – „MA TEM DE TRADARE!”
Sagetator – „CU MINE VORBESTI?”
Capricorn – ” ASCULTA-MA PE MINE!”
Varsator – „ITI SPUN DREPT…”
Pesti – „DEPINDE…

Sursa: www.damaideparte.ro

Să v-o spun p’aia dreaptă…  eu cred în horoscop doar atunci când citesc ceva de bine ! 🙂 🙂 🙂

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Legenda „Cinei cea de taină”

Mesajul real din pictura ,,Cina cea de taină'' a lui da Vinci, decriptat după sute de ani. Cine era Iisus?Exista o legenda cu privire la “Cina cea de taina” a lui da Vinci…Cand a conceput aceasta scena, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus – si Raul – sub chipul lui Iuda.Si-a intrerupt lucrul la jumatate, pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.

Intr-o zi, in timp ce asista la repetitita unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavarsita a lui Hristos.

L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite. Au trecut 3 ani…Cina cea de Taina era apropae gata – da Vinci insa, nu gasise modelul ideal pentru Iuda.

Cardinalul care raspundea de biserica, incepu sa-l preseze, cerindu-i sa ispraveasca numaidecat fresca. Dupa mai multe zile, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, ajutoarele sale il dusera pana la biserica, unde urma sa-i picteze chipul fara schite prealabile.

Da Vinci se apuca sa picteze uimit de trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului atat de bine imprimate pe fata lui.

Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie, deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Un amestec de uimire si tristete ii aparu pe chip si zise:

– Am mai vazut pictura asta !

– Cand ? Intreba da Vinci surprins.

– Acum 3 ani, inainte de a fi pierdut tot ce aveam. Pe vremea aceea, cantam in corul bisericii si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.

Se pare ca Binele si Raul au unul si acelasi chip, totul depinde de momentul in care unul sau altul taie calea oricarei fiinte umane.

sursa :andreilaslau.ro

O frumoasă legendă care spune multe despre  OM . Cu siguranță că  noi oamenii purtăm în noi  atât  Binele  cât și Răul , distanța dintre cele doua  fiind foarte mică , totul depinde de alegerile noastre legate de obiceiurile zilnice, de prietenii din preajma noastră .

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper

Căldura din inima mamei

Imagini pentru Căldura din inima mameiPoate cea mai mare din minunile pe care Dumnezeu le-a făcut și le săvârșește până astăzi este legată de faptul că a creat pe lume mamele. Dragostea din inima mamei seamănă cel mai mult cu iubirea pe care ne-o arată Dumnezeu. Ea atinge niște cote de dăruire neînchipuite pentru rațiunea noastră. Născătoarea de Dumnezeu este Maica Domnului Iisus Hristos, dar și Maica Bisericii, a tuturor ce i se arată fii vrednici prin credința în Fiul său. Maria este cea mai slăvită și binecuvântată între toate mamele care s-au născut și se vor naște vreodată pe pământ. Căldura inimii ei face de nepătruns întunericul și tristețea păcatului care ne împresoară.

Se povesteşte într-o fabulă că, frigul a rămas surprins auzind cum o pasăre cânta în plină iarnă.

– Unde ai petrecut noaptea?, o întrebă frigul.

– Într-un staul, unde boii au suflat de am putut să mă încălzesc şi eu, răspunse pasărea. În noaptea următoare, frigul s-a înăsprit atât de tare, încât boilor şi asinilor le îngheţa respiraţia. Iar frigul, care credea pasărea deja moartă, auzi, spre surprinderea sa, că aceasta continua să cânte.

– Bine, dar unde ai fost noaptea trecută?, întrebă din nou frigul.

– Într-o peşteră, unde s-au adăpostit nişte oameni şi au aprins un foc.

Dar în următoarea noapte peştera se transformă într-un adevărat congelator. Frigul rămase şi mai mirat, când, a doua zi de dimineaţă, trilurile păsării sunau şi mai zglobii.

– Încă nu ai murit de ger? Unde ţi-ai mai găsit adăpost, o întrebă cu răutate hainul frig.

– Lângă inima unei mame care-şi strângea în braţe copilul.

Sursa : internetul

Un proverb arab spune că „Dumnezeu, neputând fi prezent în toate părţile, le-a pus în lume pe mame” 

mama-si-inimaAșadar, pentru cei care mai aveți mame aici pe pământ , nu doar în gând, iubiți-le, vizitați-le,mulțumiți-le , vegheați-le bătrânețile, faceți-le viața mai frumoasă . Să nu fim zgârciți cu gesturi pe care le avem la dispoziție :un zâmbet, o floare, o  îmbrățișare caldă, un sărut, un telefon, o felicitare , dar nici cu acele cuvinte minunate : „MULTUMESC ” , „TE IUBESC „, „IARTA-MA”.  Dacă facem asta , cu siguranță vom fi  mult mai fericiți și împliniți . 

Ș-apoi fie vorba între noi , copiii de mame, toate mamele care sunt încă cu noi aici pe pământ sunt mame de nota 10, iar cele care sunt deja sus la stele sunt mame de nota 10+.

Iubiți-vă mamele,respectați-le, prețuiți-le mult mai mult pentru că  vine o zi când veți da orice ca să le mai aveți lângă voi,doar o clipă! 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Teoria nesimțirii :mă doare-n cot!

Ia gândiți-vă la un posibil caz. Un om merge cu mașina de la Târgu- Mureș la Brașov. Pe la mijlocul drumului, noaptea, într-un sat, automobilul său face pană. Afară e lapoviță, bate vântul și e frig tare. Omul se dă jos să înlocuiască roata, este atacat, bătut și furat de o gașcă ce făcea legea exact în acel loc.

Părintele de la biserica locală tocmai terminase slujba de seară. Înfometat și cam plictisit, trece pe lângă omul care gemea în șanț și îl privește de sus. Vreun bețivan, gândește preotul și trece mai departe. Acasă îl așteaptă o mâncare bună și un pat cald.

Pe același drum, un Mercedes, ultimul tip, frânează brusc. Șoferul nici nu mai trage mașina pe dreapta, căci pentru el nu există reguli. Un parlamentar important, greoi și mătăhălos, coboară gâfâind și urinează în șanț. Vede în ultima clipă mogâldeața care geme și își continuă actul fiziologic, înjurând pe toți nenorociții ăștia care nu-și găsesc alt loc de dormit decât șanțurile patriei. Se încheie la prohab și, râgâind și călcând pe mogâldeață, se suie din nou în mașină, iar șoferul demarează în trombă.

oamenii-de-aziSpre miezul nopții, un amărât se întoarce cu căruța spre satul său. În tot zgomotul vântului, aude gemetele unui om și oprește. Îl ia pe om și îl pune în căruță, îl duce la primul dispensar întâlnit în cale, însă doctorul, somnoros, se plânge că nu prea are ce să-i facă, medicamentele și instrumentarul lipsesc. Amărâtul nu se lasă, bagă mâna la teșcherea și scoate bruma pe care o câștigase în ziua aceea. Se găsesc îndată și medicamente și instrumentar la farmacia dispensarului. Amărâtul acela cu căruța, îi spune: „Ai grija de el, doctore, și mâine trec iar cu căruța pe aici. Dacă mai are nevoie de ceva, să-mi spui, că fac rost!” Se suie iarăși în căruță și se pierde în noapte, sub privirile uluite ale doctorului încă nedezmeticit.

Întrebare pentru toți cei care se bat cu pumnul în piept că sunt buni creștini: care a fost aproapele celui căzut în șanț?

Sursa :cuvantul-liber.ro

Comentariile sunt de prisos.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper