5 minute de mânie face ca 5-6 ore organismul nostru să fie lipsit de apărare. Ce se întâmplă cu sistemul imunitar?

Profesorul universitar doctor Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, autorul unui număr mare de monografii, tratate, lucrări şi cărţi de o mare valoare ştiinţifică, dar şi de eseistică. Volumul său „Inteligenţa materiei“, un best-seller căutat şi astăzi, a fost distins cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta“ al Academiei Române în 1992. Un interviu de luat în seamă , al cărui sursă este formula-as.ro :
D. C. Dulcan, neurolog: Cinci minute de supărare paralizeaza sistemul imunitar (Citește, te rog, acest fragment de înțelepciune!)

– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

– Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

Legea binelui

– Care e aceea?

– Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.

– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?

– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5 – 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.

– Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?

– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?

– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

Relaxare şi respiraţie

– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.

– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.

– Ne puteţi da şi nouă un exemplu?

– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.

– Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.

– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.

“Rugăciunea – o realitate fizică”

– Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?

– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat”?

– Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?

– Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.

– Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.

– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă.  Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.

Bucurați-vă de viață , prieteni frumoși ! ❤

bucura-te-de-viata

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Anunțuri

Care este lucrul de care ai nevoie pentru a fi fericit, potrivit semnului zodiacal

Care este lucrul de care ai nevoie pentru a fi fericit, potrivit semnului zodiacal

Cu toţii alergăm în căutarea fericirii, însă aceasta poate reprezenta pentru fiecare dintre noi cu totul altceva. Fiind dominate de caracteristici diferite, semnele zodiacale diferă şi ele atunci când vine vorba de lucrurile care le aduc fericirea. Iată ce reprezintă fericirea pentru fiecare zodie.

Berbec – Provocări

Nu este lucru pe care berbecii să-l iubească mai mult decât provocările zilnice. Dintre toate zodiile, ei sunt mereu primii care vor face sau vor accepta un pariu, care vor intra într-o discuţie în contradictoriu, care vor alerga la maraton sau care vor încerca ceva nou. Le place să-şi asume riscuri nu doar din nevoia de adrenalină, dar şi pentru că le place să fie admiraţi. Fiind „bebeluşii“ zodiacului, berbecii sunt înzestraţi pe tot parcurcul vieţii cu sentimentul că totul se întâmplă pentru prima oară, că au lumea la picioarele lor şi că totul este o aventură.  

Taur – Relaxare

Taurul are nevoie de o viaţă liniştită. Au nevoie de sentimentul de relaxare şi de timp pentru a reflecta la lucrurile din viaţa lor. Pentru a reuşi să facă asta, aceştia au nevoie de nişte certitudini şi stabilitate în programul lor. Nu pun atât de mare preţ pe latura financiară, cât timp depind de ceva. Sunt fericiţi dacă au parte de oameni de încredere, confort alimentar şi lucruri bune în viaţa lor, cum ar fi dragostea.

Gemeni – Conversaţii

Dacă nu sunt implicaţi în conversaţii reale, gemenii simt nevoia să citească, să scrie, să vorbească prin mesaje sau să posteze pe blog. Ei nici măcar nu au o nevoie profundă de a fi ascultaţi, ci le place să se piardă în propria imaginaţie, să rezolve probleme şi să se simtă curioşi şi interesaţi, având ceva de adăugat în fiecare conversaţie. Pentru gemeni, conversaţia reprezintă varietare şi varietatea este esenţa vieţii.  

Rac – Îmbrăţişări

Mai mult decât orice pe lume, racii au nevoie să audă că îi apreciezi, îi iubeşti şi îţi pasă de ei. Sunt buni la a avea grijă sau a-i ajuta pe ceilalţi, dar depind de oamenii loiali pentru a avea parte de acelaşi tratament. Sunt foarte legaţi de familiile lor şi consideră prietenii apropiaţi ca fiind tot parte din familie. Pentru a fi fericiţi au nevoie de un mediu în care să se simtă în siguranţă, aşa că pentru ei este important statul acasă şi să aibă un sanctuar personal. Ca şi omul de zăpadă din „Frozen“, ei au nevoie doar de o îmbrăţişare caldă.  

Leu – Complimente

Leilor le place – sau, mai degrabă, au nevoie – să fie vedetele spectacolului, chiar dacă sunt genul care stau în spatele scenei. Adoră să fie în poziţia de a primi toată atenţia pe care şi-o doresc. Dacă le faci un compliment sincer, ai reuşit să îi câştigi de partea ta. Odată ce reuşeşti să faci parte din cercul lor, vei fi norocosul beneficiar al sfaturilor şi loialităţii lor. Leilor le place să-i protejeze pe cei pe care îi iubesc, să fie cei mai buni şi să aibă tot ce e mai bun. Datorită generozităţii lor, ca prieteni sau iubiţi, vei avea şi tu parte de tot ce e mai bun.  

Fecioară – Cunoaştere

Instinctul fecioarelor este să fie de ajutor persoanelor din jurul lor. Nu pot spune „nu“ cuiva aflat la nevoie, cu toate că afişarea unor emoţii puternice îi poate speria şi îi poate alunga din faţa oportunităţii de a ajuta din cauza caracterului lor raţional. Pentru a continua să fie de folos altora, trebuie să le fie recunoscută inteligenţa. Atunci când nu pot fi de ajutor cuiva, se concentrează pe autoperfecţionare.  

Balanţă – Armonie

Balanţele se pricep la netezirea lucrurilor pentru că au nevoie să ducă o viaţă liniştită. Au abilitatea de a evita dramele şi au nevoie de armonie între toate persoanele care le înconjoară. Cu toate acestea, acest lucru nu este pentru ceilalţi, ci pentru propria persoană. Au nevoie de pace şi de linişte pentru sănătatea lor mentală. Fiind semnul parteneriatelor, le place, de asemenea, să fie îndrăgostiţi. Au tendinţa să se dea drept avocatul diavolului astfel încât să privească ambele părţi ale unei probleme.  

Scorpion – Confidenţialitate

Scorpionii echivalează intimitatea personală cu a avea balanţa înclinată în favoarea lor. Pentru ei, cu cât oferă mai multe informaţii, cu atât sunt mai susceptibili la a fi lezaţi, iar nevoia lor de confidenţialitate este aproape paranoică. Având pe cineva în care au încredere, pe cineva căruia să-i poată spună toate secretele, este important pentru a echilibra stilul lor de viaţă izolat.  

Săgetător – Aventuri

Săgetătorii au o nevoie constantă de a explora. Sunt dominaţi de planeta Jupiter, care este planeta expansiunii şi călătoriei. Au nevoie de aventuri, evenimente neplanificate şi bucurii spontane. Aventurile nu doar că ţin departe teama de plictiseală, dar totodată ajută săgetătorul să aibă o imagine de ansamblu dintr-un punct de vedere filozofic. Chiar dacă nu au bani să călătorească, se pot transpune mental într-un loc nou, înconjurându-se cu oameni cărora le place să râdă sau care pur şi simplu ajung în fiecare zi de la muncă acasă pe un traseu diferit.  

Capricorn – Respect

Fiind semnul cel mai conştient de statutul său din zodiac, Capricornii au nevoie să se simtă respectaţi. Se simt bine atunci când reprezintă o autoritate şi sunt cunoscuţi drept cei maturi. Chiar şi în interiorul familiei lor, Capricornii depun eforturi pentru a câştiga reputaţia de cei de nădejde. Conducerea şi asumarea resposabilităţilor le dă sentimentul că deţin controlul vieţii lor, de unde vine şi ambiţia lor.  

Vărsător – Individualitatea

Vărsătorii au nevoie să fie recunoscuţi ca fiind unici, să fie văzuţi ca o piatră rară. Îşi trăiesc viaţa după propriile standarde şi o fac într-un mod neconvenţional. Le place să-i asculte pe ceilalţi şi să le afle propriile poveşti de viaţă. Discuţiile cu oameni meditativi şi implicarea în conversaţii profunde în care se pot deschide către noi idei, conceptele noi şi noile trenduri le dau vărsătorilor sentimentul că devin mai interesanţi.  

Peşti – Singurătatea

Peştii au o imaginaţie bogată şi lucrurile care îi inspiră – artă, cinema, literatură, istorie, muzică şi visurile de a fi cineva mai presus de viaţă – necesită o doză de izolare. Au nevoie să petreacă un anumit timp singuri pentru a reflecta. Cu toate acestea, le poate lua ceva timp până să conştientizeze acest lucru petru că sunt foarte empatici şi pot fi luaţi de val sau distraşi de alte persoane. Înconjurându-se cu oameni care îi înţeleg şi care pot citi printre rânduri pentru a spune „hei, pari obosit, poate că ar fi bine să mergi acasă să te odihneşti“, peştii vor simţi că ai grijă de ei în acelaşi fel în care şi ei au grijă de alţii.  

Sursa: adevarul.ro

 

fericire 2Ce  face omul pentru fericire, indiferent de zodia în care a „nimerit ” ? Alegeri . Și spun asta pentru că fericirea este o alegere a noastră, a fiecăruia . ,,După fiecare înfrângere , tu alegi cine vrei să fii: un om care rămâne în genunchi sau un om care se ridică și merge mai departe. După fiecare poveste urâtă pe care ai trăit-o, tu alegi cine vrei să fii: un om care nu va mai crede în povești frumoase sau un om care va scrie cele mai frumoase povești. La sfârșitul fiecărei zile din viața ta, tu alegi cum vrei să fii: un vin de calitate sau un vin ce se transformă în oțet. De fiecare dată, alegerea îți aparține”(Irina Binder)

Ce înseamnă să fii fericit : să fii împăcat cu trecutul, să fii mulţumit de prezent şi să-ţi asumi viitorul.(Bogdan Caraiman)

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper

Dacă nu știați , aflați acum(19)

Imagini pentru curiozitati despre vinuri1.Cele mai vechi rămășițe de vin s-au găsit în Iran și datează din era Neoliticului, având peste 6000 de ani, iar cea mai veche urmă de viță de vie cultivată a fost descoperită în Georgia.

2.Cea mai veche sticlă de vin din lume are aproape 1700 de ani și se află într-un muzeu din Germania.

3.Călugării din ordinul Cistercian şi Benedectinii au păstrat şi inovat tradiţiile de vinificaţie în Evul Mediu. Datorită studiilor şi eforturilor lor, avem tehnologiile de vinificaţie de care beneficiem astăzi.

4.Vinul roşu se degradează atunci când este expus la lumină, aşa că este păstrat în sticle de culoare închisă.

5.Primul loc în lume la consumul de vin roșu este ocupat de China , lucru care  nu ar trebui să ne mire având în vedere populația acestui stat. Un lucru foarte interesant este faptul că, în China, consumul de vin roșu pe cap de locuitor este de numai 1.9 litri, în timp ce liderul consumului pe cap de locuitor este Vaticanul, cu un  consum de  74 de litri de vin pe cap de locuitor.

6.Obiceiul de a ciocni paharele de vin provine din Roma antică. Acest lucru se realiza pentru ca oamenii să se asigure că nu vor fi otrăviți. Atunci când se ciocneau paharele, stropii săreau dintr-un pahar în altul și așa s-ar fi răspândit otrava și la cel care ar fi otrăvit băutura. În Grecia antică, gazda trebuia să bea prima din orice băutură  pentru a demonstra că nu e otrăvită.
7.Femeilor le era interzis să bea vin în Roma antică, iar dacă era prinse de soțul lor în timp ce săvârșeau acest „delict”, aceștia aveau dreptul prin lege ca să le ucidă.

8.În vechea civilizație egipteană nimeni nu consuma vin roșu pentru că aceștia credeau că în pahare se afla sângele oamenilor care au luptat împotriva zeilor și care au eșuat în tentativa lor. Așa explicau ei cauza stării de iraționalitate care apărea după consumul de vin.

Sunt lucruri interesante pe care le-am găsit pe internet și mărturisesc că nu le-am știut. Pentru că m-au impresionat mult , am zis să vi le împărtășesc și vouă , dragii mei prieteni .

Apropo de vin…Nostalgia studenției mi-a rămas în suflet și, îmi amintesc că, deseori, cântam un cântecel care spunea cam așa :

Cântă-mi, cântă-mi măi cobzare , / Cântă-mi cum n-ai mai cântat
Să-mi înec în vin amarul / Și amorul meu înflăcărat. ….
Că sunt student și n-am un ban în buzunar / Dar de aceea’s vesel si hoinar
Adevăru-i doar în vin, spune un vechi proverb latin / Hai să bem și să ne-nveselim.
E  „in vino veritas ” ,spune din bătrâni un glas  / Hai sa bem și ce ne-a mai rămas…Nimiccccccc ! 🙂 🙂 🙂 

Imagini pentru caricaturi cu betiviTotuși  este de preferat să nu aplicăm pe pielea noastră proverbul latin” In vino veritas”(  „în vin este adevărul”) pentru o gură „slobodă”, care să vorbească fără noi. 🙂 …mai bine să ne rezumăm la unul, maxim două pahare pe zi, pentru sănătatea noastră . 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Grijile fac parte din viață…

Mă aflam în mașina de serviciu, în drum spre o destinație care nu-mi era deloc pe plac în acea dimineață . Eram cu gândul la ce zi grea mă așteaptă, la ce probleme mi-au rămas nerezolvate la slujbă , grija lor limitându-mi posibilitatea onorării problemelor personale. Se numește stres și nu era deloc bine pentru mine, era una din acele zile cenușii pe care vrei să nu ți le mai amintești niciodată. Radioul era pornit și dintr-o dată aud vocea blândă, părintească, a unui domn, care , preț de trei minute, mi-a schimbat ziua în bine. Scurtă și  la fix venită această povestioară. Iat-o, așadar :

În tumultul zilelor de astăzi nu există viață fără griji pentru un om responsabil. Se spune că un om a mers la un psiholog pentru a cere un sfat care să-l scape de multele griji zilnice pe care le are , atât la serviciu, cât și acasă.

Imagini pentru cabinet psihologic

– Ajutați-mă  vă rog, am atâtea griji încât uneori simt că înnebunesc, a spus omul nostru.

Doctorul , mai excentric de felul său, spuse :

-Cunosc un loc unde oamenii nu au nici o grija, nici o problema, stres zero, dar s-ar putea să nu vă doriți să ajungeți în acel loc.

-Doresc să-l cunosc, spuse omul fără să clipească.

-Bine , acum am alți pacienți, dar vă rog să reveniți mâine la aceeași oră și am să vă arăt acel loc, spuse doctorul la modul cel mai serios posibil.

A doua zi , plin de speranță și încredere ,omul nostru a venit la psiholog. Acesta și-a luat haina și l-a condus la cimitirul care se afla la câteva sute de metri de cabinet.După ce au intrat în incintă, în liniștea „mormânt” , doctorul a spus:

-Uite , vezi dumneata, aici toți oamenii nu mai au nici griji și nici stres !

grijileAșadar , o spune cel mai bine marele nostru Coșbuc:

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Închei cu o replică de excepție din filmul  „Șapte ani în Tibet”:”Dacă o problema are rezolvare, atunci nu are nici un rost să-ți faci griji. Dacă nu are rezolvare, atunci grijile nu te vor ajuta cu nimic !” Dar oare este posibil  fără griji, oameni fiind ? Ar fi minunat !

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Prizonier în speranță…

Imagini pentru predicatorSe spune că un preot a fost trimis de episcopul lui într-o cetate să-i cheme la pocăință pe oamenii de acolo. Aceștia se dedaseră la tot felul de obiceiuri degradante: hoție, corupție, desfrâu. La început, oamenii l-au ascultat pe preot, dar cu timpul predicile acestuia li s-au părut plictisitoare și și-au văzut de viață mai departe. Preotul nu înceta însă să strige, condamnând păcatele.

Un călător l-a întrebat într-o zi:

– De ce continui să predici, nu vezi că nu te ascultă nimeni? Strigi în pustiu !

– La început, a răspuns preotul, am sperat să-i schimb pe acești oameni, acum continui să strig ca să nu mă schimbe ei pe mine!

Sursa : GH. ŞINCAN (cuvantul-liber.ro)

Când vorbeşti despre lucrurile bune în care crezi cu adevărat, ascultă-te ce spui , nu vorbeşti doar pentru ceilalţi, ci vorbeşti în primul rând cu tine și pentru tine. În cazul meu majoritatea mesajelor pe care încerc să le transmit , mi le spun în primul rând mie, ș-apoi prietenilor dragi ,care își fac timp să le citească . Sunt convins că dacă le spunem, le scriem , cu siguranță ne simțim mai bine în pielea noastră și ne facem ziua/viața mai bună . Ș-apoi , dragi prieteni, oameni faini ce sunteți, mai bine prizonier în speranța de mai bine, decât rege în împărăția răului și a farădelegilor.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Necazurile si bucuriile vieții

Imagini pentru desen cu un țăran in curtea saÎntr-o zi , calul unui țăran a fugit din bătătură .Către seară , toți vecinii s-au adunat în fața casei lui și i-au spus : ” Vai , ce mare ghinion !”

Țăranul a stat puțin pe gânduri și le-a răspuns : „Poate că da, poate că nu”.

A doua zi , calul s-a întors înapoi și a adus împreuna cu el alți șapte cai sălbatici. Oamenii din sat s-au minunat și au zis : „Vai , ce norocos poți să fii !”
Țăranul nu a părut fericit nevoie mare , ci a spus : „Poate că da, poate că nu”.

În ziua următoare , fiul țăranului a încălecat pe unul din caii sălbatici , încercând să îl îmblânzească , dar a fost aruncat la pământ și și-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au căinat pe țăran : ” Vai , ce nenorocire pe capul tău !”.
Țăranul , le-a mulțumit pentru grija lor și le-a răspuns : „Poate că da, poate că nu”.

În a patra zi , mai mulți ofițeri au venit în sat și i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toți tinerii bărbați , dar nu l-au luat și pe feciorul țăranului , datorită piciorului lui rupt. Prietenii și cunoștințele țăranului au venit la el acasă și l-au felicitat : ” Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tău a scăpat de armată !”
Țăranul a dat din cap și le-a spus : „Poate că da, poate că nu”.

d-zeu-te-ajutasAcestei povestioare , luată de pe internet, i se potrivește de minune proverbul românesc  „Tot răul spre bine ” . Nimic nu este întâmplător  pe lumea asta și nu este om să nu se lovească în această viață de tot felul de probleme, de greutăți ,de  momente de cumpănă, de necazuri amestecate cu bucurii. Toate astea pot deveni motivația supremă pentru a ne dezvolta și conserva permanent  o atitudine pozitivă , o gândire plină de  optimism și asta pentru că “Gândirea pozitivă, spre deosebire de cea negativă , te va determina sa faci orice lucru mai bine .(Zig Zaglar)” 

Așadar , dragi prieteni, vă propun să mergem pe vorba unui anonim „necunoscut” 🙂 : „Îndreaptă-ți fața către soare și lasă umbra în spatele tău.” 

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Dacă nu știați , aflați acum(18)

1. Creioanele, folosite pentru a da viaţă unor idei, sunt unelte simple. Dar valoarea lor este nepreţuită. Primele unelte de scris s-au folosit în Egiptul antic, acum 5000 de ani. Erau confecţionate din bambus sau stuf.

2. Istoria creioanelor moderne începe de la instrumentele romane denumite „stylus”. Scribii foloseau aceste instrumente pentru a lăsa urme fine pe papirus. Nu erau confecţionate din grafit, ci dintr-un metal. De obicei era ales plumbul. Trecerea de la plumb la grafit s-a făcut după descoperirea unui mare zăcământ în Anglia, 1564. A fost preferat grafitul, deoarece lăsa urme negre şi mult mai fine.

3.Majoritatea creioanelor de astăzi sunt fabricate în China.Cu un creion, în medie, poate fi trasată o linie de 50 de km sau se pot scrie 45,000 de cuvinte.

Imagini pentru DESENATUL CU CREIOANE COLORATE FOARTE SANATOS SI RELAXANT4.În perioadele agitate, în care te simți acaparat de stres, desenatul sau coloratul pot regla tensiunea arterială. După numai 10-15 minute te vei calma. Este ca un fel de terapie. Te vei simți din nou copil și vei revenii într-o lume lipsită de griji, în care luai totul mai ușor și timpul trecea mai încet.Petrecerea timpului liber cu o carte de colorat și un pachet de creioane colorate poate fi o activitate aseamănătoare meditației.

5.Primele stilouri au apărut odată cu inventarea papirusului de către egipteni, cândva Imagine similarăîntre 3000 şi 2800 î.Hr. Aceste instrumente primitive de scris erau bucăţi de trestie sau papură, prevăzute cu o gaură tubulară centrală, ce puteau absorbi o coloană îngustă de lichid colorat, pe care îl eliberau lent în momentul în care erau înclinate sub un anumit unghi. Având în vedere faptul că materia primă se găsea în natură, de-a lungul malurilor fluviului, scribii egipteni aveau la dispoziţie o sursă inepuizabilă de instrumente de scris.

Momentul adoptării instrumentelor de scris din pene de pasăre a marcat evoluţia scrisului sub aspectul execuţiei şi controlului caracterelor, depăşind chiar capacităţile de caligrafiere ale chinezilor, ce foloseau pensule cu păr fin.

Mult timp, peniţa a reprezentat instrumentul de scris standard pentru mai multe civilizaţii. Obiectul era furnizat, evident, de către păsări, iar omul l-a adaptat necesităţilor sale. Iniţial, o pană proaspăt smulsă sau găsită era uscată, apoi curăţată de grăsimile animale ce ar fi împiedicat absorţia cernelii. Pana se usca prin aplicarea progresivă a căldurii, pentru a se evita fragilizarea. La începutul secolului al XIX-lea se folosea peniţa din metal, dar utilizatorii erau în continuare nevoiţi să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până la uscarea cernelii din vârf. Astfel, peniţele metalice se utilizau, în esenţă, la fel ca trestiile cu mii de ani înainte.

Această stare de fapt a durat până în anul 1827, când românul Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume.

Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi, mai apoi, în 1884, de Watterman. Ultimul a realizat un sistem practic de umplere cu cerneală a rezervorului ce avea să domine producţia de stilouri până spre mijlocul secolului al XX-lea.

Mai târziu au apărut şi pixurile cu bilă create de ungurul Lazlo Biro.

6. V-ati  intrebat vreodata de ce capacul unui pix este gaurit in varf.

Imagini pentru  pixul cu capac pe hartieIn 1991, BIC, compania producatoare de pixuri, a introdus aceasta schimbare in designul capacelor sale. Modificarea a trecut aproape neobservata, insa ea poate face diferenta intre viata si moarte. Mai exact, a salvat viata a peste 100 de copii, precum si cativa adulti, si asta anual, scrie publicatia Bright Side.

Motivul este simplu: in timp ce copiii baga in gura orice obiecte de dimensiuni mici pe care pun mana, unii adulti au deprins ticul de a mesteca adeseori capacul pixului cu care scriu. Asta a dus la numeroase cazuri in care oamenii au inghitit capacul sau le-a ramas blocat in gat. Intr-o astfel de situatie, capacul gaurit le permite acestora sa respire pana la sosirea unei ambulante. Modelul a fost preluat ulterior si de alte companii si este folosit in prezent la scara larga.

Chiar dacă scriem mai puțin în zilele noastre( știm cu toții  cauzele), scrisul de mână este o unealtă care oglindește caracterul uman. De-a lungul timpului, s-a dezvoltat această știință a studierii scrisului de mână pentru a trasa și a înțelege cât mai bine trăirile, gândurile, dar și comportamentul oamenilor. Potrivit ultimelor studii realizate de oamenii de știință, fiecare literă scrisă de mână scoate la lumină o latură a caracterului uman. 

Să vă meargă bine oriunde v-ați afla și…

Să fiți buni și înțelepți !!!

M. Cooper