Ar trebui să ne naştem bătrâni…

Cu gândul la existența noastră, aici pe pământ,  este minunat să ne mai pornim din când în când motoarele imaginației  pe  teme din ciclul „ce-ar fi fost oare, dacă…?” . O face minunat Ana Blandiana în poezia „Ar trebui” pe care v-o recomand cu mare drag. 

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

Așadar etapele vieții noastre inversate. Cum ar fi fost oare ?

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

 

Fără Eminescu am fi mai altfel şi mult mai săraci

 

Eminescu a fost o personalitate copleşitoare, care a impresionat  prin inteligenţă, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune că fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci. Dupa părerea lui Caragiale trăsatura cea mai caracteristica a lui Eminescu era faptul ca: “ Avea un temperament de o excesiva neegalitate ”. Caragiale mai spunea: “ Asa l-am cunoscut atuncea, asa a rămas pâna in cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând si aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinentă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni si căutandu-i; nepăsator ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasa. Ciudată amestecătura! – fericită pentru artist, nefericita pentru om! ”.

Mare păcat ca ne amintim de Eminescu doar de 15 ianuarie….toată lumea vorbește despre el : politicienii , Academia Română, ziarele,televiziunile….brusc , televiziunile si posturile de radio  iau interviuri pe stradă pe tema Eminescu , caută (la al câtelea intervievat oare)  inși care nu au auzit INCĂ de Eminescu, dar își dau cu părerea(de , așa-i pe la noi) . Alți , „eminescologi” își dau cu părerea lor de mari cercetași cum ca Eminescu ar fi fost maladia asta/aia , sau ca Eminescu a fost asasinat….trist. La cât m-a „atins” pe mine si pe majoritatea românilornu are rost sa- i „băgam” în seamă…

Multumită creației eminesciene, fiecare cititor care pătrunde în universul poetului, ia contact cu problema timpului, reușind sa găseasca unele răspunsuri la anumite întrebari. Și chiar daca răspunsul nu este suficient de elocvent, rămânem cu sentimentul ca am pătruns într-o lume a întrebărilor, a originilor Universului, ce păna la el ne era inchisă. N-i se deschid astfel noi perspective, și urmănd îndemnurile poetului, poate vom reuși sa ne valorificăm pozitiv existența și ne vom transforma prin existența prezentă, viitorul care acum nu ne aparține.

 Tema TIMPULUI apare atît in poezia eminesciana, cât și în proza acestuia sub diferite imagini. Foare posibil ca poetul sa se fi inspirat din ideile lui Schopenhauer care prezintă timpul ca un prezent etern, trecutul si viitorul fiind posibile doar prin prisma prezentului. O ZI DE ASTAZI (deci), FACE CĂT DOUA ZILE DE MÂINE, motiv pentru care noi, cei de astazi, trebuie să prețuim prezentul și să-l trăim din plin, pentru că nu se știe niciodată ce ne așteapta mâine.

În fine sunt atâtea poezii frumoase și de neuitat, incât este foarte greu sa te hotarăști care sunt cele mai frumoase poezii ale marelui poet…poate Sara pe deal, Și dacă…, Atât de fragedă, Luceafărul , Revedere, Floare albastră, Mai am un singur dor , Împărat și proletar , Ce te legeni?…, etc.

Închei doar așa :

Și te-ai dus, dulce minune, 
Ș-a murit iubirea noastră 
Floare-albastră! floare-albastră!… 

(Floare albastră)

Iubiți-l și citiți-l pe Eminescu.

M. Cooper