De ce ne este frică de moarte? Metoda psihologică care te învaţă să depăşeşti cea mai viscerală frică

Pe primul loc în privinţa fricilor pe care le au oamenii este frica de moarte. Această temere diferă în funcţie de educaţia şi gradul de religiozitate al fiecărei persoane. Oamenii se tem de moarte din diverse motive, pornind de la durerea pe care ar experimenta-o în acel moment şi până la misterul care învăluie trecerea în nefiinţă.

Frica este prezentă ca emoţie, ca program mental în fiecare persoană. În urma unor experimente ştiinţifice, s-a demonstrat că şi unele plante se tem. Frica în general ne este transmisă de familie, de anturaj, de şcoală, dar şi de societate prin normele de convieţuire socială.

Există persoane care susţin că nu au frici, dar puse în faţa unei situaţii limită, cum ar fi să sară de la o anumită înălţime, descoperă că, de fapt, au şi ele anumite temeri. Prin urmare, se poate spune că fiecare persoană are o frică mai mult sau mai puţin cunoscută.

În urma unor cercetări ştiinţifice, s-a descoperit că în topul fricilor se află frica de moarte. ”Frica de moarte este transmisă şi ea de societate, familie, anturaj sau ne naştem cu ea. Sunt dovezi care arată fără putinţă de tăgadă că individul vine cu un anumit tip de frică. Aceste programe de frică se pot identifica din punct de vedere psihologic ca manifestare mentală, emoţională, iar fizic  sunt fotocodificate la nivel de ADN”, explică psihologul Stelian Chivu.

Există mai multe metode de a vindeca frica de moarte, cea mai eficientă fiind identificarea cauzelor care reprezintă sursa acestei frici. Pe piaţă există însă nenumărate psihoterapii în momentul de faţă, care ar vindeca frica de moarte.

Cert este un lucru. Să te lupţi cu frica de moarte este o bătălie dinainte pierdută, pentru că nu faci altceva decât să hrăneşti şi mai mult această frică. Nu poţi scăpa de această frică nemaigândindu-te la ea, pentru că nu poţi fugi de tine. Poţi accepta frica de moarte, aceasta fiind o variantă mai rezonabilă decât primele două, dar nu este nici ea o soluţie.

Soluţia este să te înalţi deasupra fricii de moarte. Dacii aveau această filozofie de viaţă şi semănau teroare în rândul romanilor în timpul bătăliilor, ca să dăm un exemplu.

Pentru a înţelege frica de moarte trebuie să analizăm de unde provine cu exactitate ea. Frica de moarte poate avea o sursă exterioară, când vedem un cadavru sau mergem la o înmormântare şi chiar când vizionăm filme în care moartea este tema principală, dar există şi frica interioară de moarte.

Mircea Eliade: ”Cine moare înainte să moară, nu mai moare după ce moare”

Frica de moarte paralizează de multe ori persoanele care sunt subjugate de această temere. Ele acţionează de mult ori fără să mai gândească, doar instinctual, iar la nivel emoţional sunt total bulversate. Această temere se accentuează odată cu înaintarea în vârstă, dar ea poate apărea şi la persoanele care au suferit un şoc traumatic, cum ar fi accidentele de maşină sau moartea unei persoane dragi.

Frica de moarte este văzută şi resimţită diferit de către fiecare dintre noi, în funcţie de educaţie şi gradul de religiozitate. Sunt anumite persoane care chiar îşi doresc să moară, în special cele care au avut parte de o suferinţă îndelungată cauzată de o boală, dar nici această atitudine nu este sănătoasă, chiar dacă emoţional aşa poate părea. Una dintre cele mai eficiente metode de a scăpa de frica de moarte este decorporalizarea, o procedură testată psihologic.

”Pentru a depăşi frica de moarte, fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă că, atunci când mori, nu se termină totul. Mircea Eliade spunea că „cine moare înainte să moară, nu mai moare după ce moare”. Există psihoterapii care se pot face pentru a depăşi frica de moarte, mai ales în cazurile în care aceasta îmbracă forme extreme. Este vorba de decorporalizare, un procedeu psihologic care trebuie monitorizat cu atenţie şi prin care pacientul poate trece definitiv peste frica de moarte. Practic, aşa cum emoţional te gândeşti în timpul zilei la persoana iubită, aşa poţi învăţa ca la nivel mental să te detaşezi de corpul fizic şi să depăşeşti astfel frica de moarte”, concluzionează psihologul Stelian Chivu

Sursa: adevarul.ro

Dacă aș ști când voi muri, aș muri dinainte. O spunea Jules Renard și mare dreptate avea . Așadar să alegem întotdeauna viața, pentru că moartea oricum va veni la un moment dat. Să ne bucurăm de viață în fiecare zi , ca un dar de la Dumnezeu, să ne bucurăm de diminețile însorite, de serile frumoase și liniștite, de nopțile înstelate, de copacii din jur , de florile înmiresmate, de cerul strălucitor , de pasări, de lună, de stele, de cântec, de joc, de muncă, de zâmbete, de îmbrăţişări, de hrana zilnică, de prieteni, de tot ce ne-a înzestrat Dumnezeu, iar lista nu poate fi terminată(aici și acum)…sunt tot atâtea motive pentru care să iubim viața  și  să-I mulţumim Lui Dumnezeu.

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper

7 Curiozități sănătoase pe care nu le știai despre struguri

Strugurii sunt supranumiti si ‘boabele sanatatii’, reprezentand o baza alimentara relatata inca din Vechiul Testament (painea si vinul).

Iată 7 Curiozitati sanatoase despre struguri , care merită luate în seamă :

Stugurii – alimente complete?

Strugurii contin multe vitamie, minerale, antioxidanti, iar pentru o sticla de vin sunt necesare minim doua kilograme de struguri.

In antichitate vinul din struguri reprezenta “un aliment” de baza alaturi de paine, fiind caloric si foarte nutritiv. Astfel ca nu e de mirare ca vinul natural, baut cu moderatie, ne apara de multe boli.

Strugurii previn ateroscleroza si bolile de inima

In special strugurii negri contin cel mai puternic antioxidant din lume:resveratrolul– care este totodata si un pigment ce confera culoarea movalie a strugurilor, dar ai a altor legume/fructe, de exemplu in cazul afinelor.

Acest antioxidant, alaturi de vitaminele si mineralele continute in boabele de struguri, are rolul de a preveni si chiar combate ateroscleroza, precum si bolile cardiovasculare secundare acesteia.

Strugurii si vinul rosu sau negru natural sunt recunoscute ca alimente care protejeaza sistemul cardiovascular, fiind amintite chiar si in tratatele medicale de specialitate.

Nu aruncati coaja strugurilor

Veti fi poate surprinsi sa aflati ca foarte multe vitamine si cea mai mare cantitate de antioxidanti se afla de fapt in coaja strugurilor. De aceea este recomandat sa spalati bine boabele si sa le consumati cu tot cu coaja, in stare proaspata.

Strugurii – buni pentru slabire

Desi au un continut mai mare de zaharuri de buna calitate decat alte fructe, si strugurii sunt utili in curele de slabire. Chiar exista  o cura de slabire cu struguri.(daca este cazul)

STIATI CA STAFIDELE SE OBTIN DIN STRUGURI?

Stafidele sunt de fapt struguri albi confiati. Acestea nu sunt la fel de bogate in antioxidanti ca strugurii negri, dar daca nu aveti struguri proaspeti la indemana puteti consuma o lingurita-doua de stafide pentru un aport important de vitamine.

NU ARUCATI SAMBURII DE STRUGURI

Samburii de struguri sunt bogati in uleiuri vegetale sanatoase, dar si in vitamine in special din complexul B, precum si minerale. Cu siguranta ati auzit si de apreciatul ulei din samburi de struguri.

STRUGURII CURATA RINICHII

Strugurii au efect diuretic si protejeaza rinichii impotriva pietrelor la rinichi sau a nisipului la rinichi. Daca suferiti de aceste afectiuni consumati zilnic 1-2 chiorchine de struguri.

Sursa :garbo.ro

Aromaţi, gustoşi şi hrănitori, strugurii sunt un adevărat miracol al naturii. Este atâta energie a soarelui captată în boabele de struguri , care prin consum ajunge la noi și ne dă puterea de a ne „descurca” în viață, mai bine și mai frumos. Sănătate curată.

Așadar ,nu neglijați consumul de struguri ! Toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor, iar timpul strugurilor este acum , odată cu venirea toamnei.

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper

Cristian Răchițan :„Medicamentele au devenit atât de agresive, încât te tratezi de una şi creezi alte două boli“

Românul Cristian Răchitan este un doctor celebru în Statele Unite, acolo unde locuieşte de aproximativ 30 de ani. Este specializat în naturopatie şi are pacienţi celebri. Cristian Răchitan ţine să precizeze că este newyorkez de peste 30 de ani, medic naturopat (o ramură a medicinei alternative care valorifică remedii naturale, precum apa, aerul sau soarele pentru tratarea bolilor) şi a intrat în Top 5 „cei mai buni diagnosticieni din lume”. Mulţí dintre pacienţii care îi calcă pragul cabinetului din New York sunt miliardari, vedete ca Barbra Streisand sau Mel Gibson, politicieni celebri. A plecat din România atunci când nu împlinise 20 de ani şi spune că a avut norocul de a fi cerut în căsătorie de o tânără care lucra la Casa Albă pentru preşedintele Reagan. Medicul a acordat un interviu pentru ziarul „Adevărul”:

Adevărul: Cum pot fi oamenii fericiţi într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau personală descriu cel mai bine viaţa lor? Există o reţetă a fericirii?

Medicul Cristian Răchitan: Da, există o reţetă a fericirii care exclude profesia, situaţia socială ori situaţia materială. Fericirea pleacă pur şi simplu de la senzaţia de a te simţi împlinit. Sigur, la începutul vieţii toţi programăm un destin, pe care de-a lungul vieţii trebuie să-l desfăşurăm, să-l satisfacem, să-l împlinim. Deci împlinirea acestui destin este pur şi simplu fericire. Sunt mai mulţi actori care concură la lucrul acesta, dar una peste alta te simţi împlinit atunci când simţi că ai făcut ce trebuie să faci, că eşti util, că eşti de ajutor celor din jur şi asta este fericirea adevărată. Fericirea pe care noi o percepem sau o numim de-a lungul vieţii este de fapt o mulţumire sau o satisfacţie, dar nu este o fericire adevărată. Fericirea adevărată este atunci când viaţa îţi este uşoară pentru că tot ceea ce faci îţi iese, tot ceea ce vrei să faci îţi merge, ţi se îndeplineşte şi atunci nu trebuie să facă eforturi auxiliare sau muncă în plus. Pentru a-ţi împlini planul vieţii este simplu şi este uşor, dar când pleci de acolo, când vrei să faci altceva decât ceea ce ţi-ai planificat la începutul vieţii, atunci viaţa ţi se îngreunează, apar neplăcerile, apar oboselile, apar eşecurile, apar aşa-zisele ghinioanele, apar problemele, dificultăţile, problemele vieţii. Şi, atunci, senzaţia aceea că eşti împlinit dispare.

Rep.: E adevărat că ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim?

C.R.: Viaţa se poate scurta, dar nu lungi. Putem să o facem mai scurtă dacă facem rău şi foarte rău, când intrăm într-un conflict cu noi înşine, când te îndepărtezi de la ceea ce trebuie să faci intri în conflict. Este aceea dispută între ceea ce ar trebui să faci şi ceea ce faci, ceea ce faci fiind altceva decât ceea ce trebuie să faci. Acest conflict creează mult stres, stresul creează boli, o boală întinsă la extrem se cheamă cancer, care împiedică continuarea vieţii. Cu alte cuvinte, viaţa este scurtată de noi înşine pentru că, făcând rău, se declanşează acel sistem automat, adică îţi scurtezi viaţa ca să te împiedici a-ţi face rău, sigur, făcând rău altora. Esenţial de ştiut este că făcând rău altora tot ţie îţi faci rău. 

Rep: Şi totuşi, cum să facem să evităm stresul acesta, cu care ne confruntăm zi de zi?

C.R.: Stresul este jumătate din absolut orice boală, poate uneori chiar mai mult. Simplu, am spus mai înainte, încearcă să faci ceea ce trebuie să faci, nu ceea ce vrei să faci. Vezi ceea ce simţi că te împlineşte, ce simţi că-ţi place, ceea ce simţi că este bine pentru tine. Atunci nu te stresezi. În clipa în care intri în conflict cu probleme de personalitate, mândria, gelozia, lăcomia, meschinăria, necinstea, atunci aceste conflicte denaturează calitatea gândirii şi deciziile luate nu sunt cele mai bune. Ele înrăutăţesc calitatea vieţii.

Rep: Suntem nevoiţi să interacţionăm uneori cu persoane nocive, care şi acestea, până la urmă, ne provoacă stres. Cum să evităm astfel de persoane?

C. R.: Aceste persoane sunt nocive pentru ele, nu pentru noi. Trebuie să-ţi vezi de treaba ta şi să-i laşi să-şi ducă crucea singuri, aşa cum sunt în stare să o ducă. Dacă întâlneşti unul care îţi este incomod pentru că se poartă altfel decât cum ţi-ar plăcea ţie, îl ocoleşti şi îţi vezi de drum mai departe şi faci ceea ce ţi-ai plănuit să faci. De ce trebuie, dacă vedem unul care se uită strâmb la noi, să ne luăm de el şi să-l luăm de guler? Lasă-l să se uite strâmb, este treaba şi problema lui.

Rep: Care sunt mecanismele care declanşează boala în organism?

C.R.: Afecţiunile, bolile sunt declanşate din două zone. Sunt afecţiuni generate de tulburări anatomice (fie structurale, fie fiziologice care sunt ereditare sau congenitale), pe amândouă le percepem la naştere, fiind cu noi de la începutul vieţii. Cele ereditare sunt cele pe care le moştenim de la părinţii noştri, cele congenitale se întâmplă undeva în perioada când fătul stă în uter sau chiar la naştere. Traumele la nivelul structurii pot fi cauza primară a unor probleme de sănătate. Deci orice afecţiune are întotdeauna două cauze, niciodată una singură. Întotdeauna, cea de-a două cauză este stresul, iar cauza primară sunt anormalităţi în general la nivelul structurii.

Rep: Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Trebuie să ţinem cont de ea?

C.R.: Fără îndoială că este importantă calitatea hranei. Sunt mai multe unghiuri în care calitatea mâncării poate să constituie un factor negativ în ceea ce priveşte sănătatea. Una este faptul că astăzi mâncarea este din ce în mai sintetică şi gradul organic scade, iar apoi este faptul că din cei în ce mai mult se utilizează conservanţi pentru ca mâncarea să se păstreze cât mai mult şi să poată să o vândă şi peste un an dacă e posibil. După aceea, felul în care noi abordăm mâncarea, folosim mâncarea drept un eveniment social în loc să o folosim de fapt pentru ceea ce este destinaţia ei. Mâncarea trebuie să hrănească corpul şi doar atât, nicidecum altceva, dar noi facem un eveniment social, mâncăm şapte feluri de mâncare, în loc să combinăm una sau maxim două feluri de substanţe nutritive. Asta produce o oboseală foarte mare la digerarea mâncării respective, mâncăm când nu trebuie să mâncăm, la ore târzii şi ne culcăm cu burta plină şi asta afectează stomacul. Una este în felul în care distribuim mesele, felul în care punem la un loc mâncărurile pe care le consumăm. Decât hrănitoare, mâncarea a devenit foarte obositoare. Dar asta nu cauzează boli. Existând deja, o poate înrăutăţi sau poate modifica simptomatologia unei boli, dar nicidecum nu poate să producă o boală

NICIUN MEDICAMENT DIN LUME NU VINDECĂ VREO BOALĂ

Rep: Se poate vindeca o boală fără medicamente?

C.R.: Păi niciun medicament din lume nu vindecă vreo boală, este o noţiune total greşită. Un medicament compensează, ajută corpul să ducă boala, dar nicidecum nu vindecă. De exemplu, o persoană care are hipertensiune arterială ia medicamente toată viaţa şi cu timpul trebuie să crească medicamentele pentru că cele pe care le-a luat anul trecut acum nu mai lucrează, trebuie să ia unele mai puternice. De ce? Pentru că între timp boala e evoluat, a avansat. Bietul doctor nu a învăţat să vindece o boală pentru că ştiinţa medicală nu ştie să vindece boala. Mă refer la partea bio-chimică. Ştie doar să te ajute să duci boala, să ajute corpul să facă faţă bolii respective, dar nicidecum să vindece boala.

Rep: Sunt mai stresaţi românii decât americanii, domnule doctor?

C.R.: Nu ştiu dacă sunt mai stresaţi, e greu de spus. Stresul este peste tot, dar românii au un alt temperament, foarte repede sar la bătaie. Înainte să ştie ce se întâmplă, ei se apucă la bătaie. În America e altă cultură, ţipă unul la tine, întorci spatele şi mergi mai departe.

Rep.: Există cu alte cuvinte, cineva care ne sancţionează, ne monitorizează toate acţiunile?

C.R.: Este simplu, noi ne supraveghem pe noi înşine, noi ne pedespim. Sufletul este prelungirea spiritului în viaţa materială. Cum faci ceva rău, sufletul te vede, pentru că sufletul este eul nostru superior la un nivel de maximă puritate şi onestitate. Când facem ceva rău noi ne autopedepsim, deci trăim într-un circuit în care ce facem, ce ne dăm asta luăm. Deci tot ce facem, este ceea ce facem pentru noi înşine.

Sursa: adevarul.ro

Un interviu foarte interesant și de mare ajutor pentru fiecare dintre noi . Vestea bună este  , cum  spunea și D-l doctor, că „există o reţetă a fericirii care exclude profesia, situaţia socială ori situaţia materială. Fericirea pleacă pur şi simplu de la senzaţia de a te simţi împlinit”. Cred totuși că  fiecare dintre noi percepe fericirea în felul său , important să găsească rețeta potrivită , asta pentru că , nu-i așa , fericirea este o alegere.

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper

TOP 10 greşeli grave pe care le fac părinţii. Cum poate fi distrus sufletul copiilor fără să realizăm

Potrivit statisticilor, majoritatea abuzurilor comise asupra copiilor au loc în familie, iar abuzatorii sunt în cele mai multe cazuri adulţi în care copiii au încredere. Cea mai răspândită formă de abuz este neglijarea copilului.
A fi părinte este cea mai grea „meserie”. Nu există părintele perfect, care să ştie în orice moment cum să reacţioneze şi cum să se comporte cu copilul său. 

Psihologii atrag atenţia că atunci când greşelile sunt frecvente, iar părinţii persistă în greşeli, sunt inevitabile problemele de comportament la copii. 

Andreea Biji, psiholog în cadrul Organizaţiei „Salvaţi Copiii”, a identificat care sunt cele mai întâlnite greşeli ale părinţilor care afectează dezvoltarea emoţională şi comportamentală a copilului. Sunt considerate zece forme pe care abuzul asupra copiilor le poate lua: de la abuz fizic, la abuz emoţional sau verbal.

1. Observă numai comportamentele neadecvate ale copilului şi ignoră comportamentele „bune”

Unii copii nu primesc nicio atenţie din partea părinţilor / adulţilor atunci când se comportă bine, şi de aceea acest comportament se va repeta mai rar. Dacă cei mici sunt ignoraţi atunci când se comportă frumos, dar sunt certaţi şi atenţionaţi atunci când sunt neascultători, pot învăţa că singurul mod de a obţine atenţia adulţilor este să adopte comportamentul nedorit.

Toţi copiii (şi toţi adulţii) – au nevoie de laude. Acestea îi ajută să repete comportamentele aşteptate de către adulţi şi sunt un bun reper, cu ajutorul cărora copiii îşi vor putea regla manifestările. Nu vă limitaţi deci la a vă certa copilul pentru ce nu face bine! Lăudaţi-l atunci când se poartă frumos şi când vă ascultă.

2. Se ceartă în faţa copiilor

Copiii sunt foarte sensibili la conflictele adulţilor şi învaţă foarte mult observând comportamentele altora. Dacă cei mici văd că părinţii se înfurie, strigă unul la celălalt, vor învăţa că este în regulă să ţipe când au o problemă. Copiii ai căror părinţi îi lovesc, vor avea tendinţa de a lovi şi ei. Băieţii pot deveni mai agresivi, iar fetele mai stresate, deprimate atunci când văd certuri între părinţi.  

Acei copii care sunt expuşi la violenţă sau educaţi prin metode violente, atât verbal cât şi fizic, pot dezvolta probleme emoţionale şi comportamentale care îi împiedică să dezvolte relaţii sănătoase cu ceilalţi copii şi care le vor afecta viaţa relaţională ca adulţi. Ţipetele provoacă teamă şi anxietate, iar copilul se va manifesta plângând şi devenind agitat.

3. Transmit mesaje emoţionale greşite, care îi invalidează pe copii

Cei mai mulţi părinţi îşi exprimă neumulţumirea faţă de copil, şi nu faţă de comportamentul acestuia. Spun adesea “eşti rău”, când ar trebui să spună “ai făcut un lucru rău”, fără să îşi dea seama că este o mare diferenţă între cele două afirmaţii. Astfel de exprimări pot afecta stima şi imaginea de sine a copilului. Folosirea unor apelative precum “prost”, “idiot” sau încercarea de a trezi sentimentul de vină ( “ce ar crede tata dacă te-ar vedea în halul ăsta”), îi poate face pe copii să fie mai cooperanţi din cauza ruşinii însă, pe termen lung, copiii astfel dojeniţi se vor simţi supăraţi şi ostili.

4. Pedepsesc copilul în momente de furie sau de criză

Atunci când îşi pedespesc copiii în momente de furie, există întotdeauna riscul ca părintele să se piardă cu firea şi să rănească copilul.

Factori de stres precum problemele financiare, dificultăţile de la locul de muncă pot extenua părintele şi îl pot aduce în punctul în care se înfurie la cea mai mică greşeală a copilului,pedepsindu-l în mod neadecvat. Repetarea unor astfel de situaţii îl vor face pe copil să se simtă confuz şi trist sau furios, ca răspuns la furia părintelui, iar pe termen lung să manifeste o instabilitate în comportament, ca urmare a inconsecvenţei părintelui în disciplinare.

5. Nu îşi manifestă afecţiunea

Mulţi părinţi uită să îşi exprime afecţiunea, nu au fost obişnuiţi să o facă sau consideră că pe copil e mai bine “să îl pupi în somn”. A fi distant emoţional faţă de copil îl învaţă pe acesta să nu cunoască emoţiile, să nu le exprime. Pe termen lung, această greşeală a părinţilor va afecta relaţiile copilului cu ceilalţi, va provoca frustrare, anxietate.

O metodă prin care părinţii îşi pot manifesta interesul şi grija pentru copil este exprimarea frecventă a afecţiunii fizice. Atingerile, îmbrăţisările, gâdilatul, îi ajută pe copii să crească într-un mediu în care simt afecţiunea şi încrederea de a manifesta şi primi afecţiune. Afecţiunea manifestată în primii ani de viaţă ai copilului îi ajută să formeze legături stabile cu părinţii.

6. Au aşteptări nerealiste de la copil

Foarte des, părinţii îşi stabilesc aşteptări faţă de copii lor, care sunt peste posibilităţile acestora. Aceşti părinţi au anumite convingeri, rigide, despre cum ar trebui să se poarte copilul şi ce realizări ar trebui să aibă. Acesta este unul dintre factorii des întâlniţi în abuzul emoţional asupra copilului. Când copilul eşuează în a atinge aceste aşteptări, părintele poate reacţiona prin izolarea acestuia,printr-un comportament rece faţă de el sau chiar prin stabilirea unor aşteptări şi mai ridicate. Toate acestea sunt reacţii abuzive, deşi mulţi părinţi nu recunosc asta.

Atunci când aşteptările adulţilor sunt realiste, este uşor pentru copil să experimenteze succesul şi să se simtă valoros. Pe de altă parte, când aşteptările sunt prea mari sau prea rigide, părinţii îşi exprimă dezamăgirea în legătură cu acţiunile copilului. Cu cât aceste dezamagiri sunt exprimate mai des, cu atât copilul se poate considera mai puţin valoros, acest lucru scăzându-i stima de sine.

7. Nu sunt disponibili pentru copiii lor

A fi disponibil pentru copilul tău înseamnă mai mult decât a-l ajuta la lecţii, a-l lua de la şcoală, a-ipune masa. Înseamnă a comunica şi a te juca cu copilul tău, creând astfel o conexiune care construieşte încrederea copilului în el însuşi, îl ajută să aibă relaţii reuşite cu alţi copii sau adulţi, îi dă sentimentul de siguranţă într-o lume pe care încă nu o cunoaşte. Relaţiile pozitive dintre copii şi părinţi conduc la structurarea pozitivă a personalităţii copilului, în timp ce relaţiile defectuase dintre părinţi şi copii au efecte negative asupra copilului, ce se vor manifesta mai târziu în viaţa adultului prin agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate.

8. Sunt hiper-protectivi cu copiii lor

Copiii care nu învaţă să rezolve probleme se vor simţi inferiori. Părinţii care îi protejează pe copii de tot ce îi înconjoară, îi împiedică pe aceştia să-şi formeze abilităţi de rezolvare a situaţiilor cu care se confruntă şi îi fac să se simtă inutili.

9. Apelează la bătaie pentru corectarea imediată a comportamentului copilului

Mulţi părinţi folosesc încă bătaia pentru a corecta comportamentele nepotrivite ale copilului. Din păcate însă aceasta este o falsă soluţie şi, mai mult, este generatoare de frică, furie, comportament agresiv din partea copilului. Bătaia distruge sufletul copilului şi are consecinţe pe termen lung, putând afecta viaţa emoţională şi relaţională a viitorului adult.

10. Nu apelează la ajutor profesionist atunci când au nelămuriri sau nu ştiu cum să procedeze

Este o greşeală gravă şi din păcate încă des întâlnită, aceea că mulţi părinţi nu acceptă faptul că ar putea avea nevoie de ajutor în gestionarea relaţiei cu propriul copil. Consilierea parentală efectuată de către specialişti îi poate ajuta pe părinţi să evite aceste greşeli – şi multe altele – în creşterea copiilor. Este benefică pentru părinte, pentru copil, pentru relaţia pe care părinţii o construiesc cu proprii copii. 

Salvaţi Copiii România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care promovează din 1990 drepturile copilului în România. Salvaţi Copiii a dezvoltat în cinci oraşe din ţară (Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Suceava, Târgu Mureş) Centre de Consiliere pentru Părinţi, unde sunt oferite servicii de educare şi consiliere pentru părinţi şi copii şi servicii de formare pentru profesioniştii care interacţionează cu copii. La Bucureşti, Salvaţi Copiii a înfiinţat  Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii, unde oferă servicii de evaluare clinică, consiliere şi psihoterapie pentru copii şi adolescenţi.

Sursa :adevarul.ro

A fi părinte este lucrul cel mai minunat  care ți se poate întâmpla vreodată, în această viată. Este motivul pentru care merită efortul nostru pentru a evita cele (cel putin) 10 greșeli , și asta cu cât mai repede cu atât mai bine pentru ambele părți. Sigur că da , trebuie să ne „perfecționăm” mereu copiii, dar prioritar pentru noi părinții , este să ne perfecționăm relația cu ei.

Cum bine spunea K. Heath : „Dacă vrei ca și copiii tăi să viseze mai mult, atunci visează mai mult. Dacă vrei să învețe mai mult atunci învață mai mult. Iar dacă vrei să facă mai mult atunci fă mai mult ! Fii inspirația lor! „

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper

Leapșa cu ce-aș fi fost dacă …

Am acceptat fără ezitare provocarea venită de la   Petru  , asta pentru că  m-a pus un „picuț”pe gânduri și mi s-a părut o idee foarte  interesantă . Sunt multe lucruri la care m-am gândit cu siguranță , dar nu le-am formalizat/conștientizat . O leapșă personalizată pe cât de simplă pe atât de „adâncă” .

Deci, ce-aș fi fost dacă aș fi fost :

• o lună: aș fi fost mai
• o zi a săptămânii: aș fi fost sâmbăta
• o parte a zilei: aș fi fost soare răsare
• o direcție: soare răsare
• o planetă: „Planeta albastră”
• un film: aș fi fost Gladiator
• un lichid: aș fi fost o cafea cu lapte
• o piatră: aș fi fost smarald
• un tip de vreme: aș fi fost curcubeul după ploaie
• un instrument muzical: aș fi fost o chitară
• o emoție: aș fi fost zâmbet
• un sunet: aș fi fost picăturile ploilor de vară de pe pervaz
•  un element: aș fi fost apă
• un cântec: aș fi fost Only Time-Enya
• o carte: aș fi fost „Shogun”
• un scriitor: aș fi fost Osho
• un personaj de ficțiune: aș fi fost Omul păianjen
• un oraș: aș fi fost Roma antică
• o aromă: aș fi fost scorțișoară
• o culoare: aș fi fost albastru deschis
• un material: aș fi fost bumbac
• un cuvânt: aș fi fost încurajare
• o parte a corpului: aș fi fost ochii
• un număr: aș fi fost 8
• un mijloc de transport: aș fi fost bicigletă
• o haină: aș fi fost un tricou simplu

Au fost întrebări  „întrebătoare” din categoria ” Cunoaşte–te pe tine însuţi”, care merită să ni le punem fiecare.  O „leapșă” , dragi prieteni , în care vă invit să intrați cât mai mulți . Merită !

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper

 

Dacă nu știați , aflați acum(15)

1. Cercetătorii au descoperit că în timpul lunilor de toamnă bărbații sunt mai predispuși să stea în pat și să se uite la filme romantice cu iubitele lor. Frigul activează dorința de căldură și confort alături de ceilalți. 

2. În timp ce în Emisfera Nordică, toamna durează din Septembrie până la sfârșitul lui Noiembrie, în Emisfera Sudică, anotimpul rece începe la 1 Martie și se termină pe 31 Mai.   

3. Un studiu a dezvăluit faptul că bărbații consideră femeile mai atrăgătoare în sezonul rece. 

4. Odată cu toamna, nivelul de testosteron atât la femei cât și la bărbați, crește. Oamenii de știință spun că este rezultatul unor instincte antice de împerechere sau că intensitatea scăzută a luminii declanșează acest lucru.

5.Crizantemele sunt unele dintre cele mai indragite flori de toamna. In Asia, ceaiul de crizanteme este la mare cautare, intrucat ar avea proprietati tamaduitoare si ar feri organismul de boli grave, cum sunt bolile cardiovasculare.

6.Cei care locuiesc la Ecuator sau în zona de centru a planetei nu au avut niciodată parte de toamnă. 

7. Potrivit studiilor despre comportamentul cuplurilor pe Facebook, toamna este anotimpul când majoritatea persoanelor single își schimbă statusul în „In a relationship” sau „Engaged”. În schimb, vara au loc mai multe despărțiri. 
8.Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare. A spus-o Albert Camus

9.Toamna este un andante melancolic şi gratios care pregăteşte admirabilul adagio al iernii. (George Sand)

10.Primăvara trece şi ne aduce în minte puritatea noastră.Vara trece şi ne aminteste de a noastră exuberanţă.Toamna trece şi ne aduce aminte de respectul pe care îl datorăm. Iarna trece şi ne aminteşte de perseverenţa noastra. ( Yoko Ono)

Sunt lucruri interesante pe care le-am găsit pe internet și mărturisesc că nu le-am știut. Pentru că citindu-le m-au impresionat mult(inclusiv citatele) am zis să vi le împărtășesc și vouă dragi prieteni .

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper

 

L-am rugat pe Dumnezeu

L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăţ simplitatea şi smerenia.

L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micşorat
Ca eu să fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăţia
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înţelept.

L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viaţa.
Dar El mi-a dat viaţa
Ca să pot gusta toate lucrurile.

Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.

Împotriva voinţei mele
Au fost ascultate rugăminţile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.

(Mevlana Jalaluddin Rumi – „Rugămintea”)

O poezie minunată din care este bine să tragem concluziile corecte și înțelepte.  Se potrivește mult  cu   proverbul „tot răul spre bine” , nu-i  așa ? 

Doamne iți mulțumesc pentru toate și ajuta-ne  să fie bine pentru toată lumea ! 

Să fiți buni și înțelepți !!!  

M. Cooper